Începând tabloul vieții mele
Am ales o pânză nouă.
Totul începe în culori deschise
Exact ca noile vieți aprinse.
Adaug și-un roșu, adaug albastru,
Încet, viața începe să capete lustru.
Mai pun puțin verde, ba chiar și un roz,
Ca viața să fie un lucru frumos.
Într-o clipă mă-mpiedic, răstorn șevaletul,
Necazuri în viață tot timpul apar.
Ridic șevaletul, îmi iau și paleta,
Și-n tonuri de gri încep iar a picta.
Înmoi pensula-n negru,
Ofuri și lacrimi înrobesc sufletul.
Mă uit la tabloul ce viața-mi expune,
E vesel, e trist dar are ce spune.
Privind mai atent el e incomplet
Căci nimeni de sine nu poate spune chiar tot.
