DEDICAT LUI SabinaPrjol !
____________________________________
***
Capul imi vajaie si simt cum plamanii nu mai pot primi aerul necesar pentru a ma tine in viata . Simt cum totul in jurul meu s -a prabusit .
--- Doamnisoara , sunteti bine ? O voce de femeie se aude de pe undeva de langa mine si ma face sa ma intreb daca tot ce am aflat acum s-a intamplat intr-un vis sau este din nou realitatea .
Imi deschid ochii , tematoare de faptul ca eu chiar nu am halucinat , si cu grija ma ridic sustibandu-ma in maini . Imediat ce imi revin dau nas cu o camera plina de cutii si doua persoane ma privesc ingtijorate .
--- Da , presupun ! Raspund la intrebarea adresata acum cateva secunde si ma incrunt la una dintre cutii.
--- Slava Domnului ! Ati lesinat atunci cand ati ajuns la rand , ne-am facut griji asa ca v-am adus in spate sa stati intinsa pe o canapea pana va treziti . Nu stiam daca se chemam ambulanta , asa ca am asteptat o jumatate de ora , iar mai apoi o chemama!
Femeia in uniforma imi explica agitata tot procesul meu de cadere psihica pe care l-am suferit acum cateva minute .
--- Multumesc ! Raspund avand vocea ragusita si ma ridic de pe canapea. O sa plec acum !le raspund fiind sigura ca nu o sa mai cumpar nimic de aici ci doar o sa plec spre munca .
--- sunte-ti sigura ca puteti ? Ma intreaba tanarul care ma privea curios , dar si ingrijorat.
Avea ochii caprui si parul de un blond deschis, arata chiar dragut . Sortul verde ii scotea pieptul in evidenta ,iar inaltimea lui il facea sa arate mult mai masculin decat o era deja .
--- Multumesc , si da , sunt sigura ! Spun si ma indrept spre usa .
Picioarele mele sunt moi si simt cum din nou o sa cad , insa ma imbarbatez si imi asez pe fata un zambet . Si ce are daca a plecat ? Sa faca ce o vrea ! Nu ma mai intereseaza , asa sunt toti . Pleaca atunci cand totul ia o turnura mai serioasa !
Ies din Starbucks si ma indrept spre masina . O sa ii spun lui Sasha sa imi ia o cafea . Ce idee stupida , sa iau cafea pentru amandoi ! Acum daca as avea o cafea i -as arunca-o pe fata , sa vada si el sentimentul prin care am trecut acum cateva secunde . Vestea ca el a renuntat la un proiect care pentru mine era important e ca si cum mi- ar fi varsat o cafea fierbinte pe toata fata iar apoi ma plesnit ! Asta i-as face daca l-as mai intalni , o palma si o cafea turnata in cap . Presupun ca ar arata bine si cu cafea fierbinte pe el.
Ma urc in masina si stau cateva secunde cu capul pe volan . Oftez gandindu-ma cat de credula am fost . Nu stiu daca ar trebui sa plang sau sa rad , sa tip sau sa fiu calma , sa fiu speriata sau sa il caut . Pur si simplu sunt rupta de realitate !
Imi pornesc masina si ma indrept spre munca . Si ce daca nu o sa mai vina , nu o sa mai mancam pranzul inpreuna , nu o sa mai lucram unul langa altul , nu o sa ne mai sarutam cum o faceam ... va fi bine ! Voi fi bine , nu ?
De asta eram ingrijorata, asa-i ? Pentru asta m-am pregatit , nu ? De aceea am incrcat sa nu il lipesc de sufletul meu ,nu ? Pentru ca stiam ca o sa plece la un moment dat cum fac toti !
Tresar atunci cand un claxon se aude si imi ridic privirea spre semafor . E verde , porneste Jenn ,nu mai suferi dupa cineva care nu te merita ,corect ?!
Parca toate miscarile imi sunt mecanice , parca totul este o obisnuinta acum . Opresc in fata firmei si imi trag sufletul . E ca si cum as fi venit dintr-un razboi !
CITEȘTI
DRAKO - Poți sa mă iubești?
Random*** Poate ca doua lumi sunt diferite , însă amândouă pot avea același conducător. Poate ca sufletele sunt nemuritoare și corpurile sunt doar niște carcase ce le țin închise. Uneori sufletele pereche rezista chiar și peste despărțirea trupeasca...
