Băiatul Cel Nou

Prima zi de scoală.

Privesc tristă drumul care duce spre școală. Mergând îmi aud telefonul cum sună:
-Alo?
-Ce faci? Ajungi azi la scoală sau te aștept degeaba?spune bff-ul meu râzând dar pot auzi o urma de nervozitate in acele cuvinte.
-Da vin. Daca tot te plictisești ce ai spune sa vii după mine? Acum trec pe lângă biserica. O întreb eu știind ca va urma un raspuns negativ.
-Ah bine, doar sa știi ca fac asta doar a nu am ce face. Spune ea cu vocea ei angelica apoi închise.
Oh am uitat sa ma prezint: sunt Ada am 16 ani si sunt din Oradea. Cea mai buna prietena e cu care am vorbit la telefon pe care o cheamă Maia. Cu ea m-am împrietenit la liceu, suntem in aceeași clasa. Si uite ca vine, e îmbrăcată intr-o rochie cu flori, scurta si cu o pereche de pantofi cu botul ascuțit, galbeni. Mereu e elegantă, e slaba are toate calitatile nu e ca mine grasa, care se îmbracă mereu in colanți/blugi si cu tricouri largi. Orice baiat s-ar uita la ea.
Eu eram îmbrăcată cu o pereche de blugi largi rupți in unele locuri si cu o cămașă neagră puțin larga si cu o pereche de vansi negri. Deodată o văd ca vine spre mine si ma strânge intr-o îmbrățișare si spunându-mi:
- Ce dor mi-a fost de tine. Spune aproape plângând.
- Si mie, dar hai sa mergem la scoala.