Doi de inimă neagră

patruzeci și cinci

Oficial mutările plănuite de Beatrice erau gata. Casa lor, locul în care își vor petrece restul vieții împreună și unde își vor arăta iubirea era complet pusă la punct.

Deși nu băgară prea mult de seamă, au adormit pe unde au putut din cauza oboselii. Federico s-a trezit pe canapea iar Beatrice în dormitorul lor.

Azi era ziua în care Trice voia să facă istorie, un viitor și o nouă investiție care avea să îi facă viața mult mai frumoasă și ei, dar și copiilor săi.

Fede s-a trezit și a mers la bucătărie să-și pregătească cafeaua. A dat drumul espresorului și mirosul plăcut, îmbietor i-a invadat nările. Și-a întins mușchii și mai apoi privi pe geam, în curte din spate. Era destul de cald și verde, exact ca ochii femeii pe care o iubește.

După câteva minute pierdute în gândurile lui, aparatul de cafea se oprise și având cana în mâna, s-a întors spre masă. Trice intrase în bucătărie în acel moment. Părul ei era pufos și lăsat ușor neîndemânatic pe spate. Ochii îi erau pe jumătate deschiși, fiindu-i greu să se acomodeze luminii din cauza afecțiunii pe care o are. Halatul subțirel de mătase i se lăsa pe șolduri și pe coatele ei micuțe. Era o priveliște frumoasă pentru inima celui din fața ei. Era a lui și pentru el, ea era cea perfectă.

"- 'Neața, Trici. Ai dormit bine?" a apucat el să spună.

Soția lui se îndreptase spre cana din mâna lui dreaptă, luând-o și sorbind silențios din ea.

"- Da." a spus după câteva momente.

Federico i-a privit buzele și cum o urmă de cafea îi rămase peste ele. Și-a înclinat capul cât să ajungă la înălțimea fetei și i-a luat ultima aromă de cafea de pe buzele ei moi. Fără să fie prea evident, între timp, îi luase fetei cană din mâna.

"- Asta a fost mai bine decât cafeaua." a șoptit ea.

"- Unu la mâna, era cafeaua mea."

"- Acum a noastră!" a completat ea.

"- Doi la mână, ai putea s-o furi mai des dacă vrei."

Beatrice se obișnuise la un moment dat cu glumele băiatului dar mereu folosea alt ton care o făcea să prindă o culoare mai aprinsă în obraji.

"- Ai zis că astăzi este ziua cea mare. Îmi spui, într-un final, și de ce e o zi atât de importantă?"

Trice se așeză la masă și îl privi atentă pe băiat, apoi vorbi:

"- Voi înființa un proiect pentru o agenție de balet!" a spus rapid.

"- Uau, ăsta da lucru important. Ai nevoie de ajutor cu ceva?"

"- Trebuie doar să am o ședință lungă în care să planific totul cu cei care vor construi clădirea, să le arăt planurile, investiția și cam asta e."

Federico a sărit și a luat-o în brațe, ridicând-o de pe scaun și începând să îi sărute fiecare centimetru de pielea de pe fața ei micuță și adorabilă.

Nu își putea lua gândul de la ea sau buzele, mâinile de pe corpul ei. Era sorbit de tot ceea ce înseamnă ea, de ceea ce gândește și felul în care ea reacționează când este cu el. O adora și acolo punea mereu punctul, nu era cale de discuție. Îi făcuse sau nu ceva vrăji dar indiferent de ce-i făcuse, o făcuse bine. Era prins în vraja ei.

"- Te iubesc, te iubesc, deșteapto. Mă uimești pe zi ce trece. Te iubesc."

"- Și eu te iubesc, idiotule. Și apropo, tu nu ar trebui să fii la firma ta?"

"- Programul meu începe după zece, regula tatei. La noi, când tata era încă în viață, tot departamentul a fost lăsat să înceapă munca la ora zece. Așa lucrează toți de atunci. E abia ora șapte."

Beatrice n-a mai zis nimic și alt subiect îi măcina atenția.

"- Federico?"

"- Da?"

"- Nunta? Aș vrea să începem pregătirile. Adică acum, zilele astea."

Băiatul a lăsat-o ușor jos pe fată, așezându-se pe scaun cu ea în brațe.

"- Așa nerăbdătoare ești, prințeso? Atât de repede vrei să-ți legi viața de a mea? Nu vrei libertate de burlăciță, să-ți mai trăiești viața încă puțin, fără mine?" mâinile lui mari îi duseră niște șuvițe de păr după ureche în timp ce vocea lui devenea mai groasă, simțind cum Beatrice avea pielea de găină deja.

"- De ce întrebi asta acum? Sunt eu cea pe care ai cerut-o de soție sau cel care vrea libertate?"

"- Eu nu am spus că vreau să am libertate, doar am întrebat dacă tu simți nevoia asta."

"- Nu, vreau să-ți fac viața un calvar și aștept să fiu legal, legată în coșmarurile tale. Foarte inteligent, nu?"

Federico a început să râdă privind-o în ochi serios după câteva momente:

"- Glumeai, nu? Adică am să îndur toate coșmarurile tale."

"- Glumeam." a șoptit ea înainte să îi sărute scurt buzele.

"- Da, o să te ajut cu pregătirile. Pot să-mi acord astăzi timp pentru ele, cât tu ești în ședința respectivă. Spre seară, te iau de la muncă și venim acasă. Îți spun ce am văzut și mâine mergem împreună. E ok așa?"

Beatrice a dat din cap afirmativ, sărutându-i obrazul celui din fața ei.

"- Te iubesc și sunt foarte norocoasă să am un soț perfect ca tine. Pur și simplu nu știu cum ai apărut în viața mea dar sunt prea norocoasă."

"- Nu sunt perfect dar poate pentru tine sunt. Și eu te iubesc, nevasta mea iubitoare și perfectă."

"- Nu crezi că dacă mai stăm mult așa, o să ajungem la muncă cam prea târziu?"

"- Corect, dar nu vreau să te las să pleci."

"- Trebuie."

Fata a urcat scările și a mers în dormitorul lor, urmată de băiat. A deschis larg ușile dulapului mare și plin de haine, urmând să se holbeze la el.

Federico a luat-o în brațe pe la spate și a privit în punctul în care aceasta era pierdută. Beatrice a chicotit și a conținut să gândească o ținută prezentabilă pentru o ședință atât de importantă.

Băiatul și-a lăsat bărbia pe umărul ei, sărutându-i gâtul, simțindu-i aroma care îl înnebunea de fiecare dată. Trice și-a ridicat privirea spre el, privindu-l nedumerită.

"- Continuă ce aveai de făcut, eu doar admir." a spus el.

Beatrice a zâmbit scurt și a apucat câteva haine din șifonierul ei. O ținută elegantă și impunătoare.

"- Trebuie să intru la duș."

Federico i-a dat drumul și a privit în urma ei, admirându-i corpul în liniște.

Și-a găsit motivația iar mai apoi a decis să se îmbrace, și el, pentru ziua de muncă ce o avea în față.

Beatrice ieșise din baie, aranjată dar fără machiaj strident. Pur și simplu ei nu îi plăcea. La vederea ei, băiatul și-a întredeschis gura și a privit-o intens.

Au coborât în sufragerie, Trice s-a încălțat cu perechea stiletto de pantofi pe care o adora, fiind scanată de Fede din cap până în picioare.

Mergând spre mașină și pornind spre firmă, ambii au mai discutat despre nevoile casei și ce mai aveau de achiziționat pentru aceasta. Se înțelegeau de minune pe acele subiecte.

Înainte ca ea să iasă din mașină și să se îndrepte spre firmă, băiatul i-a prins cordonul sacoului și a privit-o direct în ochi.

"- Succes, să nu crezi că scapi doar cu asta, frumoasa mea." a spus deranjându-i cordonul din nou, săruntându-i obrazul.