O întâlnire cu timpul

Prezentare

Ei bine, hai sa vi-l prezint pe cel mai bun, cel mai dedicat și cel mai devotat om din întreaga lume, Charles Greenwold, omul ce a făcut posibilă călătoria în timp. Haideți cu un rând de aplauze!...

-Hei, salut! Eu sunt Jeremias, dar îmi puteți spune Jamie...doar un puști ciudat, la o școală și mai ciudată pe nume Travel High. Bizar nume, nu-i așa? Știu, știu. Și eu am aceeași părere.

Acum ca am făcut cunoștință, cât se poate de bine - să îmi știți numele, e suficient - veniți în această călătorie alături de mine și vom descoperi împreună lucruri care va vor șoca și pe voi, nu numai pe mine...

Aceștia sunt ai mei - părinții mei: Aaron și Ashley Marshall. Foarte de treabă amândoi.

Tatăl meu e car driver... Un fel de șofer de taxi, doar că unul personal. Este un om foarte de treabă. Are ochii albaștri și sclipitori. Așa mi-a spus că a cucerit-o pe mama.

E cât se poate de înalt, uneori ma uit la el ca la un avion în decolare, dar putem spune ca e destul de înalt...si carismatic... Frumusețea se dobândește în această familie, dacă înțelegeți la ce ma refer.

Mai are și o pereche de ochelari care ii stau ca uns, dar uneori... Mie îmi pare că pare destul de haios. La cât de singur sunt pe această lume... Fără prieteni, fără nimic, îl declar pe tata prietenul meu de nădejde, căci mereu mâncăm înghețată pe furiș, fără sa știe mama.

Ca tot vorbeam de ea... Mda... Mama? Mama e total opusul lui tata... Adică nu la ce va gândiți voi opus, opus... Ci prin faptul că mama e foarte impunătoare și strictă când vine vorba de situația mea școlară sau cea personală. Și când spun personală, ma refer... Chiar foarte personală.

În schimb, când vrea, e foarte drăguță. Și ea are ochii albaștri, de unde va puteți da seama ca și eu ii am la fel. Doar ca... Semăn cu ea doar la ochi. Unchiul Brody îmi spune ca semăn foarte tare cu tata. Ahh, da. Am uitat sa va spun un lucru... Mama e profesoară de literatură la o școală. Dar ghiciți ce școală. Exact. A mea. Ce grozăvie! Mama mea, propria-mi profesoară. Nu face diferențe între mine și ceilalți colegi, evident, însă mă speteste sa învăț cât mai bine.

Unii colegi îmi spun tocilar. E de înțeles. Așa sunt toți copiii, nu? Mereu judecă o carte după copertă și pe mine după fața mea plina de coșuri, nu și ce ascunde ea, știți?

Mda... Vorbesc cam multe tâmpenii, dar sa știți ca nu sunt. Bine... Poate nu tot timpul, de asta fiți siguri.

Acum... Casa mea... Nu e cine știe ce... Arată ca toate celelalte. Un pic ponosita, dar e tot ce a rămas de la răposatul meu bunic, Paul; o sufragerie în care îmi fac mereu temele, căci e singurul loc în care poți avea liniște, o bucătărie în care ma furișez mai mereu sa mănânc ceva dulce.

Am uitat sa menționez ca mama este o bucătăreasă desăvârșită? Cred ca da. Oricum... Gătește foarte bine. Unde rămăsesem? Aaa, da. Bucătăria. Acolo merg eu sa infulec câte ceva. Avem și un etaj unde se afla camera mea, a părinților, una pentru oaspeți și îndeosebi a surorii mele mai mari, Lily, care, deocamdată este goala, și... Nu vreau sa par rău sau ceva, dar vreau sa o primesc eu. A ei a fost întotdeauna mai mare. Vreau sa fac ceva măreț cu ea.

Lily seamănă cu mama. Atât ochii, cât și inteligența ei. Va dați seama. Merge la cea mai buna facultate din lume. De când cu facultatea, nu mai dă pe acasă decât de 2-3 ori pe an. Destul de rar. Totuși... Am stat sa va explic cam mult. Am teme de făcut și un proiect la bilogie. Dacă nu învăț, o sa am parte de surpriza vieții mele.

Nu cred ca a-ți vrea sa aveți o mama ca a mea. În niciun caz. Mai bine rămâneți cu viața voastră. Până la urmă, e perfectă asa cum e. Dacă va oferiți sa ma ajutați, as fi recunoscător,dacă nu, va rog... Stați deoparte. Nu vreau probleme. Ma descurc și singur. Ei, hai... Glumesc, glumesc.

Între timp...

Am finalizat primul capitol al primei mele povești "O întâlnire cu timpul". Sper că va va plăcea. Următoarea parte vine curând...✌️