Doi de inimă neagră

patruzeci și șapte

Da, într-adevăr Jackson era în oraș pentru nunta celor doi dar nimeni nu știa exact ceea ce urmărea el.

Firma lui Beatrice a fost în revista multe zile și peste tot în lume. Fusese o firmă cunoscută și de succes iar odată cu terminarea facultății, Trice i-a reluat activitatea și acela era un motiv de sărbătoare.

Jackson, cel pe care vi-l amintiți, lucra în balet de mulți ani și voia să o recapete pe Beatrice cu orice preț. Voia să intre în proiectul agenții de balet.

Stabiliseră că va veni în gazdă la cei doi până în ziua nunții și până când își va găsi o locuință stabilă. Până acum casa lor a fost plină de râsete și amintiri depănate.

Federico făcuse cunoștință cu Jackson dar devenea din ce în ce mai gelos atunci când el pur și simplu, începea să se dea la soția lui.

Da, așa cum spusese la telefon, o nuntă e pe cale să aibă loc dar nu părea să-și fi fixat ideea în cap.

Soțul ei o privea într-un fel, în acel mod pe care doar ea îl înțelegea. Cu toată sinceritatea, ținea mult la Beatrice și doar din acel motiv aștepta ca Jackson să-și dea seama unde îi este locul decât să aibă parte o scenă.

Federico a fost rugat de către soția sa să le aducă către un pahar cu apă. Înainte să poată facă acel lucru, a privit-o cu subînțeles, o avertizare prin care o făcea să înțeleagă că trebuie să aibă grijă cu cel de lângă ea.

"- Chiar crezi că ai făcut o alegere bună logodindu-te cu acest băiat, piccolina?" spusese Jackson apropiindu-se de ea.

Avea origini italiene, înțelesese asta dar întrebarea o deranjase enorm. Jackson pe care ea îl cunoștea nu ar fi întrebat-o niciodată asta, mai ales cu două zile înainte de nuntă.

"- Da." răspunse repede, dându-se mai în spate.

"- Am fost plecați atâția ani și inima mea tot la tine a rămas, scumpa mea Beatrice."

Nu înțelegea, chiar nu putea înțelege de ce el îi spunea asta și de ce se apleca peste ea. Cu siguranța Fede va intra în sufragerie și va vedea totul iar asta nu se va termina bine.

"- Mama ta mereu mi-a spus că vei fi a mea într-o zi.. a spus apropiindu-se de buzele ei. Nimeni nu trebuie să știe că ești a mea. Putem păstra un secret, nu?"

Mama ei mereu o cicălea pe subiectul Jackson și cât de apropiați erau dar băiatul în care se transformase, cel care acum o simțea să se simtă violată în propria casă, nu era cel pe care ea și-l aducea aminte.

"- Știi, oamenii au multe secrete, dar faptul că încerci să-mi seduci nevasta nu mai e un secret.. ups!" spuse Federico lăsând paharele pe masa de sticlă.

"- Acordându-ne situației de față nu pare prea încântată să îți încerci trucurile de golan pe ea. E căsătorită, mama ei o fi spus că va fi a ta dar privindu-te cum probabil își retrage cuvintele."

Totul atinsese un punct sensibil, mama ei. Federico avea tot dreptul să spună lucrurilor pe nume dar Jackson doar își încleștă maxilarul, ridicându-se de pe fată.

"- Cred că într-o zi și Beatrice își va retrage cuvintele. Crede-mă, merită mai mult decât ceea ce poți tu să-i oferi." Jackson vorbi într-un final.

Federico își lăsă mâinile pe genunchi, privindu-l autoritar pe cel din fața sa:

"- Până atunci, am să preiau puțin conducere casei și am să te rog să ieși din casa ei. Se va sfârși urât iar Beatrice ține cont de cum reacționează o persoană într-o ceartă. În comparație cu tine, eu nu m-aș fi dat la nevasta ta și nici n-aș fi avut o privire menită să te facă să crezi că am autoritate în casa ta și că mă vei lua la pumni."

Jackson se întoarse spre Beatrice:

"- Îl lași să mă dea afară din casa ta?"

Trice doar dădu din cap și a fost destul ca ochii lui să devină negri de la nervi. Nu aprecia sub nicio formă cum acesta se comportase atâta timp cât îl primi în casa ei și că după atâția ani, încă se comporta la fel cu el.

Jackson încă rămase pe canapea cu mâna pe coapsa dreaptă a lui Beatrice, încă procesând cât de mult ea s-a schimbat.

"- A, dețin aria respectivă. Eu mi-aș lua mâna de acolo." a punctat Federico spre coapsa ei.

Tot ce mai asimila Jackson în acel moment era furie și indignarea, frustrare.

Fără să mai gândească prea mult vorbi:

"- Nu știu cât va mai dura chestia asta dintre voi doi dar mult n-o să vă țină."

Soții Sant se privea râzând până la urechi. Nimeni nu îi înțelegeau dar ei o făceau.

Federico i-a făcut semn spre geamantanele de la ușă și l-a condus afară din casă. Pentru primă oară în viața lui avusese de a face cu oameni ca Jackson, frustrați și cu nasul pe sus. Știa că face bine ce face și o făcea pentru soția lui.

"- A și Jackson, spuse fata alergând spre ușa de la intrare, fă bine și nu mai veni la nuntă."

Mi-e milă de viitoare ta iubită, gândi ea.

Beatrice plecase în sufragerie în timp ce Federico încuiase ușa.

Înainte să se întoarcă spre sufragerie, silueta mică a lui Beatrice se lipi de pieptul lui. Nu se aștepta să fie exact în spatele lui dar nu putea să nu îi admire chipul.

"- Iubirea mea.."

"- Huh?"

"- Mulțumesc pentru scena de mai înainte."

"- Este doar datoria mea, să-mi protejez nevasta, spuse luându-i talia în brațe. Sper că știi asta."

"- Nu, spuse încercuindu-i gâtul, acea parte cu 'mă deții'.. N-ai mai spus-o până acum."

"- Pai da, Beatrice, te dețin și mă deții, nu este cale de întoarcere. Mâine vom fi unul pentru altul, o dată pentru totdeauna."

Beatrice își duse bărbia pe umărul său, sărutându-i gâtul și șoptindu-i cât de mult îl iubește.

"- Vei fi al meu și eu a ta, doar noi."