Bună. Mă numesc Elizabeth Carter,am 20 de ani,sunt o fată sinceră, timidă, naturală cu o soră nebună,veselă si deşteaptă pe nume Vanessa. Amândouă ştim să ne distram,avem părul blond,ochi verzi,suntem înalte si diferenţa dintre noi două este de 2 ani.
Tocmai ce ne căutăm de lucru,pentru ca avem nevoie de bani,pentru o operatie foarte grea de care tatăl nostru depinde de ea pentru a trăi si a ne vedea la casa noastra. Am căutat peste tot,dar degeaba. Ne plimbăm de 3 ore prin Londra încercând sa dăm peste un anunt sau ceva de genul. Ne-am cumpărat un ziar si am plecat in parc,cu speranţa ca vom găsi un job bun cu care sa-l putem ajuta pe tata. In tot ziarul ăsta de doi bani,nu am găsit nimic ce ne-ar putea interesa.Dezamăgite,am plecat acasă. Amândouă, am stat si ne-am gândit si am rămas la opţiunea sa facem briose ca apoi sa le vindem pe la casele vecinilor.Asa ca am pus şorţul pe mine (da,am şorţ de la Masterchef si da,gătesc foarte bine) si m-am apucat de treabă.
-Vanessa,adu-mi un castron,făina si zahăr.
-Bine,vaco!
-Cum mi-ai spus?! Tu ştii cine sunt eu? Cred ca încă nu ai idee.EU sunt câştigătoarea emisiunii "Masterchef"! Spun foarte apăsator.
-Da,da cum spui tu!-spune Vanessa dându-si ochii peste cap.
-Priveşte si invata,surioară dragă!
-Relaxează-te,Elizabeth! Uite putina făina! Ii pun făina pe nas si încep sa râd.
-Bine,bine!Tu ai cerut-o!Si îi torn castronul cu făina in cap.
Mama,nu prea era deacord cu vânzarea brioselor.Ea isi dorea sa ne căsătorim cu un bărbat cu mare succes la bani,dar amândouă stiam foarte bine ca asa ceva era imposibil.
A doua zi,ne schimbam rapid, le luăm caruţul cu cele 5 tăvi de brioşe si ieşim in grabă pe usa. Era o zi de vara superbă, iar noi am ajuns in faţa unei vile frumoase. Cred ca avea vreo 2 etaje,o piscină mare,cu balcoane,avea cam de toate.
Tocmai când am vrut să bat la uşa ,pe ea a ieşit o roşcată frumoasă. In spatele ei,era un băiat cu bustul gol si cu pătratele bine lucrate. Ne-a chemat in living ca sa vorbim.
-Buna fetelor! Ati venit pentru interviul de angajare? Dar sa ştiţi că a mai rămas un singur loc.
-Bunaa! Dar cum vom face? După cum observi suntem două aici.
-Pai sa stii că una dintre voi poate lucra ca secretară la firma mea.Va interesează?
-Da, normal!! Avem nevoie de bani pt.operaţia tatălui nostru.Pot lucra eu ca secretara! -spune zâmbind Vanessa.
-Deci,practic rămân ca menajeră, spun sfios.
-OK.Si tu esti?
-Eu sunt Elizabeth Carter.Tu cine eşti?
-Eu sunt Christian Johnson,designer de modă pentru femei.Câti ani ai?
-Eu am 20 de ani.Sora mea,Vanessa are 18 ani.
-Scuză-ma,Christian! Unde este baia?
-Vanessa,mergi tot înainte si imediat pe stânga este si baia.
-Bine,multumesc!
-Arati foarte bine...Esti frumoasă...Imi place mult.Stii ce? Esti oficial angajată,Elizabeth!!
-Atât de repede? Multumesc.
-Da!Arati bine,deci care e problema?
-Amm...presupun ca nimic.
Se apropie mai mult de mine,îsi pune mâna pe talia mea şi ma săruta uşor pe gât. Nu stiu de ce ,dar imi place mult.
-Stai...ce faci? Am un iubit!
-Si ce?! Am si eu o iubită!
Intre timp vine si Vanessa,care spune să plecam,fiindcă ne-a sunat mama.
-Bine,multumesc inca odată că ati venit,iar tu Elizabeth mâine sa fii aici la ora 11. Sper ca nu întârzii...urăsc sa aştept! Vanessa,tu vei merge la firma mea,iar acolo vei vorbi cu unul dintre prietenii mei,Pablo despre interviu. Practic, el este al doilea sef la firma.El te va alege,dacă vei fi intr-adevar buna!
-Multumim mult! La revedere!-spunem in cor.
Am ajuns acasă bucuroase ca avem um job si asteptând cu nerăbdare ziua de mâine.
---------------------------------------------------------
Sper ca v-a plăcut capitolul meu si astept un vot si un comm.Multumesc fiindcă ati citit!
-XOXO
CITEȘTI
You are mine
Roman d'amourOare o fata simplă si timidă precum Elizabeth Carter va face faţa unui băiat pervers si bogat precum Christian Johnson?! Va fi mulţumit şeful de serviciile ei?