❦ Your eyes tell | kookv [✓]

❦ 𝟎.𝟓

𝔠𝔞𝔭𝔦𝔱𝔬𝔩𝔲𝔩 𝔠𝔦𝔫𝔠𝔦

𝑗𝑢𝑛𝑔𝑘𝑜𝑜𝑘'𝑠 𝑝𝑜𝑣

Îmi dau la o parte părul ud de pe frunte, în timp ce parcurg cu încă puțină respirație și viteză scările blocului, în așa fel încât să ajung cât mai rapid posibil apartamentul lui Hoseok.

Odată ce am ajuns ca o furtună la ușă, bătând pe aceasta puternic cu pumnul, aproape dărâmând-o.

La dracu.
Nu am fost niciodată bun la a-mi reține emoțiile.
Atunci când sunt frustrat sunt capabil să mă descarc pe orice lucru.

Total opusul lui Taehyung.

El reușește să doboare atât de mult în interiorul lui propriile suferințe astfel încât poate să ajungă să creeze un gol insuportabil și să fie aspirat la interior, ar face orice numai să nu le spună.

Eu am nevoie să le fac să explodeze afară, suferințele, emoțiile, altfel simt că mă sufoc.

În sfârșit, ușa îmi vine deschisă iar capul roșu al lui Hoseok iese la iveală, alături de privirea cuiva care își dorește, cu adevărat, să mă ucidă.

Probabil am exagerat și ar fi fost mai bine dacă aș fi ciocănit normal.

Trebuie să mă calmez.

— Atunci când m-ai sunat, spunându-mi că vrei să vii aici, nu credeam că te referi la faptul să îmi distrugi ca-

Hoseok mă scanează mai mult, oprindu-și privirea pe hainele mele îmbibate de ploaie.

— De ce dracu ești ud leoarcă? Nu ai venit cu mașina? întreabă, nedumerit, cu o sprânceană ridicată.

— Ba da, dar am găsit loc de parcare departe de blocul tău și nu aveam umbrelă. Pot să intru?

— Bineînțeles, Hoseok oftează și se dă la o parte pentru a mă lăsa să intru. O să îți aduc imediat ceva cu care să te schi-

— Nu, vreau doar să vorbesc, apoi plec. Am nevoie să vorbesc cu tine, simt că sunt pe punctul de a exploda.

Mă acomodez pe unul dintre scaunele din living, la masa din mijlocul încăperii, ducându-mi mâinile în păr.

Sunt obosit.
Al dracului de obosit.

Am dat-o rău în bară.