The Chameleons

Adevarul

Eu : Mamă , e prea multa lume . Ce ai zice sa mergem la o cafenea ?

Mama : Bine , hai sa mergem ! spuse umpic dezamagita. 

Am plecat toti catre o cafenea ce o frecventam eu mereu . Am ajuns si am intrat inauntru . Ne-am asezat toti la o masa mare si am comandat. 

Ospatarul a venit cu comanda .

Era liniste deplina , nimeni nu scotea niciun cuvant . Deodata m-am uitat la mama si i-am spus :

-Mama , trebuie sa vorbim. 

Ea : Ce s-a intamplat , scumpo ?

Eu : Mama , de ce ti-ai dat copilul de langa tine ? De ce i-ai provocat atata suferinta ? De ce nu ai vrut sa il vezi crescand in ochii tai , langa inima ta ?

Ea : Despre ce vorbesti ? spuse umpic speriata .

Eu : Stii foarte bine despre ce vorbesc ! Raspunde-mi , de ce ???!

Ea : Nu ai niciun drept sa ma judeci , sunt mama ta si asa voi ramane . Hai sa vorbim altceva .

Eu : Nu ! Am spus ca vreau sa stiu adevarul .

Ea : Nu ! Incheie subiectul asta acum !

M-am ridicat de la masa si am iesit afara.  Toti au ramas mirati ca am deschis acum subiectul asta .

Eram afara , indrepandu-ma spre masina mea . Am urcat in masina si am pornit spre casa . In scurt timp am si ajuns , am parcat masina si am intrat in casa . M-am asezat pe canapea si mi-am aprins o tigara.  Lacrimile au inceput sa imi curga pe obraji.  Vocea lui Adele rasuna in mintea mea . Nu imi puteam scoate imaginea ei din cap . Era prezenta mereu in capul meu . Oriunde mergeam o simteam langa mine. 

Deodata am auzit sunetul unei motociclete . Mi-am dat seama ca au ajuns si ceilalti asa ca am urcat sus , in camera mea . Ma uitam pe geam in gol , gandul imi era in alta parte . Deodata am auzit voci in sufragerie si mi-am dat seama ca ei erau , ajunsesera acasa .

*Din perspectiva lui Rayan*

Am intrat in casa . Eram foarte nervos pentru ca stiam ca Amyra nu se simtea in apele ei.  Nu stiam ce sa fac. 

Eu : O sa ma duc sa vorbesc cu ea ! le spun celorlalti .

Mama : Nu , lasa-ma pe mine . Stiu ca eu am suparat-o si vreau sa imi cer iertare. 

*Din perspectiva Amyrei*

Auzeam niste pasi pe hol . Mi-am dat seama ca cineva urma sa intre in camera mea . Deodata a intrat mama.

Ea : Scumpo .. spune luandu-ma in brate .

Eu : Lasa-ma ! spun smulgandu-ma din bratele ei .

Ea : Imi pare rau ca te-am suparat .

Eu : Vreau sa stiu adevarul ! ma rastesc eu .

Ea : Bine .. o sa iti spun.

Ne-am asezat amandoua pe marginea patului , mama luandu-ma de mana .

Ea : Scumpo , cand fetita aceea a aparut pe lume , era foarte bolnavioara.  Noi era saraci , nu aveam cum sa o ingrijim  . Ne-am dorit-o mult , dar asta a fost , nu aveam posibilitatea sa o crestem.  O familie dintr-un oras vecin a venit in oras . Noi eram in parc cu fetita . Au vazut-o si au inceput sa se joace cu ea . Peste o saptamana au venit la noi acasa si ne-au cerut sa o adopte pe fetita , asa ca am acceptat . Era tinuta in puf de familia aceea , au vindecat-o . Cand s-a facut bine am vrut sa o luam inapoi , dar nu ne-au dat-o . Apoi ai aparut tu.  Nu puteam sa iti spun . Simteam ca e un subiect mort pentru mine.  Ma simteam rusinata ca am dat-o de langa mine.  As vrea sa o pot vedea, sa vad cum ii este ,sa o imbratisez .

Eu : Nu vei mai putea , mama .. niciodata ! E moarta acum , spun cu lacrimi in ochi .

Ea : De unde stii ?

Eu : Mama , a lucrat aici , pentru mine , o mint eu.  Mi-a spus ca suntem surori si ca esti mama ei . Dar apoi s-a omorat , cred ca simtea prea multa durere in suflet .

Mamei i-a curs o lacrima pe obraz , pe care eu am sters-o cu mana mea .

Ma simteam mai usurata acum ca stiam adevarul.  Chiar aveam nevoie sa aflu adevarul .

Mama m-a luat in brate si m-a sarutat pe frunte . Ii simteam durerea din suflet si era imensa . Daca as fii putra i-as  lua-o pe toata , dar e imposibil.

Ne-am imbratisat strans si am ramas asa cam 2 minute. 

Deodata s-a auzit o bataie in usa .

Sper ca va placut capitolul , chiar daca e mai micut . Multumesc celor ce au citit povestea ❤ Bye❤ Good Night❤❤