The heirs of the Riddle family

De ce ai făcut asta? (Capitolul 22)

𝕶𝖆𝖙𝖍𝖊𝖗𝖎𝖓𝖊'𝖘 𝖕𝖔𝖛

Mă plimbam prin Pădure Interzisă cam în fiecare seară de când am venit aici, era singurul loc unde mă relaxam. Liniștea sinistră și întunericul mă făceau parcă să plutesc. Eram cât pe ce să îmi fac drum înapoi către castel însă, ceva îmi atrase instant atenția.

Zăresc printre trunchiurile copacilor o lumină ce părea că provine dintr-o baghetă. Mă încrunt puțin și merg spre ea dar când m-am apropiat mai tare, o văd pe Carla, sau cel puțin părea că ea e. Era cu spatele la mine.

Se întoarce bursc, foarte speriată și agitată mi s-a părut suspicios, chiar foarte. Își îndreaptă bagheta cu lumina spre mine, fixându-mă cu priviri.

"Ce cauți aici? Nu prea pari nu știu ce curajoasă să vii aici singură deci, ai face bine să îmi spui motivul."
Spun serios către ea.

Ceea ce e ciudat e că atunci când am întrebat-o asta a contiunat să fie agitată, de parcă n-ar fi trebuit să văd ceva.

Observ că deschide gura încercând să spună ceva dar după o închide la loc, fără niciun răspuns. Mă enervez.

"Te- am întrebat ceva." Spun eu aspru venind mai aproape de ea. Acum îi pot observa lacrimile din ochi și îi pot auzii respirația grea. Îmi ridic ambele sprâncene la ea când acesta, deodată izbucnește în plâns, așezându-se pe vine în fața mea.

Mă uit de sus confuză la ea. "E mort, Blaise e...Mort!" Plânge ea. Nu aveam habar de ce vorbește. "Stai, stai, stai. Ce vrei să spui?" Vorbesc repede eu de sus.

Carla avea fața în pământ, lăsându-și lacrimile să-i curgă. "Mattheo...Mattheo a făcut asta, el l-a omorât!" Plânge ea în continuare.

Eram surprinsă evident, dar nu știam ce motiv a avut pentru a face asta. "Și de ce ai venit în pădure singură?"

Acesta se uită în sus la mine cu lacrimi în ochi. "A trebuit să-l îngrop pentru că...Pentru că Mattheo l-a lăsat în baia băieților de la parter, întins pe jos fără viață și toate astea s-au întâmplat deoarece i-am spus despre ce mi-a făcut și...Și e numai vina mea." Plânge ea în hohote.

Trebuie să vorbesc cu el. Nu mă interesează ce tâmpenii face dar cât timp poate fi exmatriculat pentru asta, nu-i voi permite. A înnebunit? Știe doar că trebuie să găsim medalionul, nu-și poate permite să fie dat afară de la Hogwarts.

"Te rog nu spune la nimeni." Încearcă ea să își potolească plânsetul și se ridică de jos. Clatin ușor din cap ca un da. Mă îndepărtez încet de ea fără alte cuvinte și merg către ieșirea din pădure.

Traversez holurile castelului și ajung la un moment dat pe lângă baia unde Carla a precizat că se întâmplase incidentul. Intru înăuntru și dau imediat ochii cu Mattheo, ce era în genunchi și ștergea sângele de pe gresie.

Se uită urât la mine după care își reîntoarce privirea în podea. "Cât de redus mintal ești?" Strig la el încuind ușa. "De unde știi?" Întreabă el încă cu fața în podea ștergând ultima pată de sânge. "Mi- a povestit Carla, era în pădure tocmai ce terminase să îngroape mizeria ta." Se ridică în picioare în fața mea.

"Ce?! Ea a luat corpul?" Răcnește el. "Așa mi- a spus, tu l-ai lăsat așa în mijlocul băii? Te-ai gândit că dacă cineva vedea puteai fi dat afară?" Îl cert eu iar el își dă ochii peste cap întorcându-se cu spatele la mine și își spală mâinile de sânge și cârpa o înmoaie în apă.

"Nu e treaba ta." Murmură el iar eu mă încrunt.

"Ba cam face să fie, știm amândoi cu ce scop suntem aici iar ce ai făcut tu acum ne trage înapoi." Vorbesc eu mai încet, trăgând-l de bluză cu fața spre mine.

El evită contactul vizual cu mine și se smucește, făcându-mă să-i dau drumul. Merge până aproape de ușă iar eu mă întorc cu fața către el. "Pentru ce ai făcut asta?" Întreb eu mai calm.

El se oprește din mers și se întoarce încet cu fața la mine. "Să nu te aștepți să îți dau ție explicații, m-ai înțeles?" Spune și descuie ușa, trântind-o în spatele lui.

Oftez.

Merg în fața chiuvetei și îmi rezăm mâinile de o parte și de alta a acesteia, uitându-mă în oglindă și luând o gură mare de aer. Însă gândurile îmi sunt întrerupte de un zgomot al clănții ce se deschide.

Prin oglindă chipul lui Draco a ieșit în evidență. Îmi arunc privirea într-o parte, pentru a nu-l mai vedea însă, la un moment dat îi simt respirația caldă pe ceafa mea rece.

Mă prinde de umeri și fără să vreau mă întoarce cu fața la el dar eu în continuare evit contactul vizual. Intervine un moment scurt de liniște unde probabil îmi analizează chipul, încă mă uitam într-o altă direcție.

Deodată, îmi ia bărbia și îmi apropie fața mai mult de a sa, astfel făcându-mă să-l privesc direct în ochi. Buzele noastre erau la centimetrii depărtare și respiram aproape același aer. "Ce cauți în baia băieților?" Mârâie el cu o atitudine serioasă. Eu continui să-l privesc adânc în ochi.

"Ai făcut-o cu altcineva aici cumva?" Continuă el mai nervos în ton văzând că nu-i răspund. Un rânjet îmi apare pe gură, și îi iau mâna de pe bărbia mea, așezând-o pe pieptul meu, lăsându-l să îmi pipăie sânii.

El în continuare se uită la mine și își învârte limba pe interiorul obrazului, devenind puțin agitat.

Mă ridic spre urechea lui și îi șoptesc: "Ah, Draco ești atât de gelos chiar dacă știi că nu mă poți avea numai pentru tine."

Mă îndepărtez de la urechea lui pentru a-l privii din nou. Aproape fierbea. "A, da? Crezi că nu te pot face doar a mea?" Se enervează el la ce-i spusem, chiar îl fac să se frământe atât de rău.

"Nu." Neg eu foarte sigură pe răspunsul meu. Simt cum își înfășoară mâinile în jurul taliei mele și mă trage mai aproape de corpul său fără a rupe contactul vizual. "Îmi pare rău Draco, dar nu mă poți avea." Îl tachinez eu după care dau să plec trecând intenționat prin umărul său și ies din baie.

Trebuie să înțeleagă că nu poate avea ce își dorește când și unde vrea. Trebuie să înțeleagă că nu mă poate avea.

___________________________________________
Bună tuturor, lucrurile încep să se complice pe toate planurile așa că așteptați-vă la dramă 😩
Nu uitați să votați și să ne lăsați în comentarii părerile voastre în legătură cu capitolul, vă iubim <3