In my heart ❤(Harry Styles)

❤Capitolul 2❤

Era dimineata și simt cum cineva trage de mine sa ma trezesc.

-Ce faci Louis? am întrebat cu o voce răgușită.

-Incer sa te trezesc de jumătate de oră, ceva normal, a spus el deja enervata.

-Scuze nu am simit.

- Mi-am dat seama,dormi foarte greu. Haide jos am ajuns. Harry te așteaptă.

-Am ajuns?

-Da haide.,a spus el fugind spre casă.

Când am coborât din mașină,un vânt puternic mi-a dat parul peste fata,ceea ce la făcut pe Harry sa rada care era în pragul ușii. Ma uitam atent la casa când cineva m-a întrerupt de a mai privi.

-Ai de gând să intri, sau vrei sa inghetam amândoi, a spus cu un zâmbet micut în coltul gurii.

-Harry unde suntem?

-Într-o casa,a spus el râzând.

-Nu idiotule, în ce oraș?

-Dacă ești rea nu o sa îti spun.

-Bine gata îmi pare rău. Acum spune-mi.

-Las Vega, baby, a zis cu o voce pitigaiata,ceea ce m-a facut sa rad.

-Și ce vrei sa îmi faci? De ce m-ai ales chiar pe mine Harry? De ce,si am început să dau cu pumnii mei mucuti în pieptul lui. Mi-a luat mâinile intre ale lui și a zis încet.

-Pentru ca tu ești specială. Ești o copila și aveam nevoie de asta. Asa ca nu te mai panica, iubito. Nu patesti nimic.Vin-o trebuie sa cunoști pe cineva, a spus și m-a luat de mana alergând pana la ușă de la bucătărie.

-Pe cine,am spus speriata.

-Așteaptă. Perrie,a strigat el și ușile bucătăriei s-au deschis. De acolo a ieșit o fata blonda cu ochii albaștrii. Era pur și simplu perfecta și frumoasă. A venit la mine și m-a luat în brate și i-am întors imbratisarea. S-a oprit și a spus.

-Sunt asa bucuroasa ca ai venit. Acum am și eu o fata cu care sa discut și să nu ma mai plictisesc în casă asta.Eu sunt Perrie

-Și eu mă bucur să te cunosc. Eu sunt Sam. Ești foarte frumoasa.

-Multumesc, și tu ești foarte frumoasa. Cred ca îti este foame, hai sa facem ceva de mâncare.

M-am uitat la Harry și el a dat din cap sa ma duc.

-Și cum ai ajuns aici, m-a întrebat Perri care scotea din frigider o pizza congelata.

-Pai am fost luata pe sus. Adică răpită. Îl urăsc pe Harry.Dar tu?

-Eram într-o zi în parc cu prietenii mei când i-am văzut pe ei venind spre mine. Am încercat să fug, dar în zadar Zayn m-a prins și m-a adus aici.

-Deci și tu ai fost răpită. De când ești aici?

-Un an.

-Și nu ai încercat să fugi cumva?

-Prima săptămână,dupa am renuntat fiindcă mi-am dat seama ca tine la Zayn. Adică îl iubesc.

-Eu oare o sa încep să tine la Harry?

-Încet încet da! Dar trebuie sa nu îl superi pe Harry prea rău fiindcă se supără repede și ar fi posibil sa te lovească.

Și o lacrima și-a făcut apărută pe obrazul meu drept. Ce-s cu atâtea lacrimi? Nici acasă ca duceam o viata handicapată nu am plâns atâta. Dar chiar. Oare ce face mama mea acum? E îngrijorată? Tocmai ne împăcasem și suntem ca ma iubește, și acum a apărut Harry.