The Biker

Capitolul 1 - Prima zi in oraș

Este prea de tot, nu stiu daca sa fiu fericit ca inca este in viata sau sa fiu trist ca din cauza mea este in stare grava in comă. Stau pe scaunul asta rece din holul spitalului si astept sa vina Dr. Parker, nu imi vine sa cred.

<Da stiu, nu intelegeti ce se petrece. Eu sunt Jack, am 26 de ani, sunt motociclist si sunt intr-o mare belea, veti vedea. >

- Jack, am urcat totul sus, mai ai nevoie de ceva?

- Nu Mikey, mersi de ajutor.

- Nu ai pentru ce. Este timpul sa plec, am un drum de 23 ore pana acasă. Totusi, de ce ai ales sa pleci asa departe?

- Nu imi mai gaseam rostul acolo, ma iroseam.

- Tu stii ce e cel mai bine pentru tine. Mult noroc in viitor.

- Mersi, asemenea.

Mikey se urca in duba lui si pleaca. Nu ma asteptam sa ma ajute cu caratul bagajelor dintr-un oras in altul, totusi sunt 23 de ore de condus doar pana aici. Tocmai m-am mutat intr-un alt oras, pot lua totul de la capat, o noua locuință, un oras unde nu ma stie nimeni. Tocmai ce am achizitionat un apartament, nu nou, dar are un garaj la baza cladirii suficient de incapator pentru motorul meu si pentru scule. Detin o motocicleta Kawasaki Ninja H2 si sunt foarte multumit de ea. Am fost criticat foarte mult cand am hotarat sa cumpar aceasta motocicleta dar nu imi pasa, este perfecta pentru mine. Intru in garaj si ma apuc sa fac putina ordine pentru a-mi putea parca motocicleta. Dupa 30 de minute garajul arata bine, mai trebuie renovat dar pentru moment este tot ce am nevoie. Bag motocicleta in garaj si ma duc sus, in apartament unde deabia acum incepe distracția, trebuie sa despachetez tot si sa fac curatenie. Dupa aproximativ 3 ore termin curatenia. Din pacate mi sa facut foame, cred ca as putea manca si un cal. Intru pe internet si gasesc numarul unei pizzerii din oras.

- Buna ziua, va pot lua comanda?

- Buna, sigur, o pizza medie.

- Desigur, asta este tot?

- Da.

Ii dau adresa si cobor la garaj. Cam dupa 20 de minute vine baiatul cu pizza.

- Hey, aici.

- Ok, salut, uite. Face 13$.

- Sigur, uite.

- Super motor.

- Mersi.

- Te dai de mult?

- De 8 ani.

- Wow, super. Ca ce lucrezi?

- Sunt fost pilot.

- Wow, uite, ai aici numarul meu, in cazul in care vrei sa te dai cu cineva si nu ai cu cine. Eu sunt Daniel.

- Jack.

- Super, daca vrei ma suni diseara pe la 21 si poate dăm o tura de oraș.

- Sigur, te anunt.

- Bine, sa ai o zi buna.

- Mersi, asemenea.

Pare de treaba tipul asta. Vorbește cam mult dar nu e ceva rau in asta. Ma duc sus si incep sa mananc. Este deja ora 18 si nu stiu ce sa fac, deja incep sa ma plictisesc. Imi iau echipamentul pe mine si ma duc sa dau o tura cu motorul. Ma duc la o terasa, imi comand un suc si ma asez la singura masa liberă. Dupa aproximativ 15 minute vine un domn cam la 40 de ani langa mine si ma intreaba.

- Este ocupat aici? Nu mai este nici o masa libera, daca nu deranjez.

- Este o tara liberă, luați loc.

- Multumesc. Eu sunt Eddie Parker.

- Incantat, eu sunt Jack.

- Doar Jack?

- Nu, dar prefer doar Jack.

- Cum doresti, esti motociclist?

- Ce ma dat de gol? Costumul?

- Si asta dar in mare parte ca te uiti din minut in minut la motorul ala din parcare.

- Asta imi este viciul, motorul.

- Daca ai nevoie de ceva din spital intreaba de Dr. Parker.

- Sunteti doctor?

- Da.

- Super, in cazul in care voi avea vreun accident voi ajunge pe maini bune.

- Nici sa nu glumesti cu asta.

- Asa este.

- Daca doresti te pot trece pe lista spitalului ca pacient al meu si de fiecare data cand vei fi in spital eu voi fi anuntat.

- Sigur, multumesc.

- Tu ca ce lucrezi?

- Sunt fost pilot.

- Sunt mai multe tipuri de piloti. Tu de care ai fost?

- MotoGP, MotoCross, tot ce era legat de motociclete.

- Nu era periculos?

- "Risca tot, asa nu ai ce pierde!"

- Cine a zis asta?

- Nu stiu exact, dar stia ce zice.

Imi termin sucul si ma ridic de la masa.

- Este timpul sa plec.

- Desigur, ai grija cum conduci.

- Mersi, o zi buna in continuare.

- Multumesc, asemenea.