Akos deschide ochii dar nu vede mare lucru decât mult praf şi lumină foarte slabă.Jumătate de corp îi este îngropată nisip şi pietre iar el încă este confuz.
- Ce naiba a fost asta? Se întreabă Akos.Sonia, eşti bine?
Niciun răspuns.
- Trebuie să o găsesc...băga-mi-aş picioarele ! SONIA ! ţipă Akos din toate puterile dar nu primeşte nici un răspuns.
Tot ce se aude sunt sunetele pietricelelor ce încă mai cad.Akos se ridică de la pământ şi se îndreaptă spre lumina slabă iar acolo găseşte o cămăruţă.Intrând în aceasta cu mare grijă, observă zeci de vestiare cu uşile ruginite şi multe alte lucruri, în mare parte gunoaie.Cotrobăie prin vestiare cu speranţa ca va găsi ceva util şi dă peste o lanternă şi câteva baterii.
- Cât noroc cu lanterna asta, cealaltă e în geanta Soniei.
Iese din cameră, îndreaptă lanterna aprinsă spre stânga şi în faţă se conturează un hol extrem de lung, cu uşi în stânga şi în dreapta.Acesta înaintează uşor, păşind cu ghetele de metal pe podeaua din acelaşi material şi simte cum frigul începe să îl înconjoare.Pielea i se face ca de găină şi, într-un mod ciudat, îl cuprinde un uşor sentiment de frică dar nu îi acordă atenţie şi continuă să meargă.Pereţii de metal care sunt înghiţiţi de rugină par nişte bătrâni în pragul pensiei, abia se mai ţin.Lumina slabă şi galbenă care tot pâlpâie întreţine ambianţa macabră şi tenebroasă.
Tot ce poate auzi Akos este sunetul ghetelor călcând pe podea dar, deodată, de după o uşă din partea dreaptă, se aude o bufnitură puternică, de parcă cineva a căzut pe jos.Akos se îndreaptă către uşa respectivă şi observă că e întredeschisă.Pune mâna pe ea, o împinge uşor iar un scârţâit începe să-i zgârie creierul lui Akos.Pe jos zace un corp, ce respiră greu şi pare rănit.Se duce rapid spre el, îi ridică capul şi ce vede, îl oripilează.Faţa individului este lipsită de piele, ca şi cum i-a fost smulsă, oasele i se pot vedea cu uşurinţă, ochii lipsesc şi la fel şi limba.Gura îi este o fântână de sânge care pare că nu poate seca.Akos, cu stomacul întors pe dos, încearcă să afle cine e această persoană.Începe să-l caute prin buzunare şi observă în dreptul abdomenului, o pată imensă de sânge.Îi deschide haina de îndată şi o gaură de toata frumuseţea, plină de viermi albi ce se mişcau de colo colo, se afla acolo în abdomen.Stomacul lui Akos şi-a atins limita iar acesta a vomitat instant chiar lângă muribund.Se şterge la gură şi continuă să caute o informaţie despre persoana care se afla pe moarte.Dă peste o insignă pe care scrie Marc Samson, neurochirurg.Lui Akos nu îi vine să creadă pe cine a întâlnit.
- Marc, ce s-a întâmplat? întreabă acesta disperat.
Dar doctorul nu poate scoate nici un cuvânt.
- Marc, stai aici, mă duc să caut ceva ce te poate ajuta.
Akos iese pe coridor şi începe să strige după ajutor dar în zadar.Se întoarce dupa Marc iar când intră in cameră, rămâne şocat.Corpul acestuia dispăruse, la fel şi pata de sânge din jurul lui.Parcă ar fi halucinat până atunci.Neştiind ce să facă, acesta cade în fund şi începe să plângă.
"...să nu ai încredere în el...nu avea încredere în nimeni." începe să se repete din boxa montată în colţul camerei.Akos ridică imediat privirea, rămâne blocat pentru câteva secunde, scoate reportofonul din buzunarul de la piept şi dă drumul la singura înregistrare prezentă pe acesta.Realizeză ca acelea sunt exact vorbele lui Marc lăsate în înregistrare.
Akos se ridică, iese din cameră şi se îndreaptă în direcţia pe care a venit sperând ca poate urca înapoi la suprafaţă.Nefiind departe de locul respectiv, îi este uşor să ajungă acolo dar în locul în care trebuia să fie dărâmăturile, se află un perete şi arată ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic in acel loc.Din cauza panicii şi sentimentului de claustrofobie, acesta scapă reportofonul şi o ia la fugă pe coridor, sperând că va găsi capătul acestuia dar pare ca nu se mai termină.Într-un final, găseşte o uşă în capătul holului.
- Asta trebuie să fie !
Deschide uşa şi intră în ceea ce pare a fi o cameră care are şi ea o singură uşă.Se îndreaptă către ea, o deschide, vede din nou un coridor şi începe să fugă.Nici nu apucă să facă primul pas şi piciorul drept calcă pe ceva, ceva de plastic.Se apleacă şi vede că a călcat pe un reportofon.Un pic extaziat, acesta dă play la înregistrare:
"Numele meu este Marc Samson, neurochirurg de profesie..."
- Nu, aşa ceva nu e posibil, nu se poate. CE DRACULUI SE ÎNTÂMPLĂ AICI? VREAU RĂSPUNSURI, ACUM ! ÎN MORŢII MĂ-TII, ORICARE EŞTI, VINO AICI ŞI ÎNFRUNTĂ-MĂ ! Vino aici şi înfruntă-mă ! spune Akos cu lacrimi in ochi.
In secunda doi, toată structura începe să se cutremure.Akos începe să alerge pe coridor dar o rocă destul de masivă îl loveşte în cap şi acesta cade lat, la pământ.Preţ de câteva secunde, acesta nu se mai poate mişca şi se uită cum totul se dărâmă în jurul lui.Acesta închide ochii şi îşi pierde cunoştiinţa.
