Gemenele Styles

1. Inchisa.

-Da , doamna baba. Am inteles ideea. Dar nu inteleg ce ii aia teorema lui Pitagora , un magazin de ochelari de babe sau ce? Spuse Mabel , facand toata clasa sa rada intr-un cor.

Mabel e ca un clovn , mereu are simtul umorului mai ales la orele domnisoarei Smith , nu inteleg ce are cu ea. Ea e genul de tipa rebela care nu poate sa traiasca daca nu isi bate joc de cineva. In comparatie cu ea , eu n-am fost asa niciodata. N-am intraznit sa comentez la un profesor si nici nu as face-o. Eram total in ceata , toata lumea radea de parca nu stiu ce miracol amuzant s-a intamplat. DIn toata clasa , eu eram singura care nu radea , stand incruntata in banca mea neintelegand ce e atat de amuzant.

-Domnisoara Styles , off Styles! Draguto , vrei un patru mare cat tine si nu stii cum sa ceri? O intreaba profa , rusinata de aceasta situatie.

Am observat cum profesoara a deschis catalogul , reusind sa ia un pix in manutele sale , care tremurau mai rau ca atunci cand este un cutremur. Mabel vazand si ea , incepe sa murmure niste cuvinte urate, apoi spunandu-i enervata.

-Ma femeie , ma lasi? Off , stai nu tu ai venit aici sa-mi chinui viata. Apropo scumpo , dati ochelarii aia de pe ochii ca zici ca ai ochii de musca.

-Repetenta te las! Ii raspunse , doamna Smith cu un oarecare zambet pe fata.

Mabel n-a apucat s-o jigneasca din nou , caci clopotelul ala parca stia ca doamna Simth are sa auda niste vorbe foarte frumoase despre dansa si despre fata sa.

Eu am ramas singura in clasa , strangandu-mi cartiile. Toata clasa plecase , iar atmosfera din jurul meu era complet ucigatoare. Mintea mea era complet limpeda , neavand nici macar un gand ratacit. Totul era asa pustiu, dar totusi atat de viu si de nedescris. Linistea era atat de perfecta in momentul asta , acum inteleg citatul "Da linistea mai tare". Uneori linistea e cea mai buna melodie pe care au auzit-o urechile mele. Si normal ca trebuia sa ma intrerupa cineva atunci cand lumea imi era mai draga.

Si nu orice elev din acest liceu infect , ci Carly domnisoara miss-popularitate. Aff , iar haine de-astea. Hainele ei erau atat de urate , iar asta dovedea ca nu avea niciun strop de respect de sine. Adica , cum sa ai respect de sine imbracata intr-o rochie atat de scurta si un decolteu urias. Dau drumul la jigniri.

-Buna , doamna nu am pe nimeni, imi spuse ea facand un bot penibil de catel plouat... Iar esti singura Patrocle? Daca nu ai pe nimeni.. Noroc (,) ca esti fiica maretului Harry Styles , ca altfel erai calcata-n picioare ca pe o musca. Insecta infecta ce esti.

Poate doar pentru ea erau niste vorbe spuse fara sa gandeasca , dar pentru mine erau sageti infipte ce imi sfasiau sufletul. Ea niciodata n-o sa se simta cum ma simt eu si asta ma enerveaza. Uneori imi doresc s-o calce masina , sa fie mancata de elefanti turbati scapati de la zoo , dar nimeni nu tine cu mine.

Reusesc si eu sa scap cateva cuvinte de pe buze pentru care am avut de regretat o gramada.

-Draga , bitch. Mars de aici si lasa-ma in pace copilule. Ce ai tu cu viata mea. Niciodata nu mi-am permis sa injur , dar tu ai cerut-o. La aceste vorbe , cum am spus acum le regret, Carly a inceput sa aplaude razand neincontrolabil

-Shht! Raspunde ea , pocnind din degete.

In acel moment , doua matahale au intrat pe usa , ridicandu-ma pe sus. Eu tipam si dadeam din picioare mai rau ca un peste pe uscat , dar degeaba nimeni si nimic nu ma auzea. Gorilele lui Carly m-au inchis in camera cu produse a ingrijitorului , avand grija sa incuie usa dupa ei. Lacrimile calde incepeau sa-si faca aparitia curgand din ochii mei ca un rau.

Orele treceau , iar eu eram blocata acolo plangand de zor. Jur ca fata asta o sa plateasca pentru ceea ce mi-a facut. Chiar nu are inima? Bineinteles ca nu are , pentru ca daca ar avea o inima nu m-ar fii lasat aici.Intr-un final usa se deschise , pe ea patrunzand ingrijitorul.

-Ce cauti tu aici? Ma intreaba el , punandu-si mana in sold.

-N-am timp de explicati. Ii raspund eu in graba.

In acel moment m-am ridicat de jos , recuperand ghiozdanul meu inflorat ce statea neclintit langa un raft cu produse de curatat. Am fugit de acolo cu cea mai mare viteza , ajungand intr-un final pe trotuar.

"Hai , Riley , fugi" imi spuneam eu in gandul meu. Alergam mai rau ca unn cal la curse. Sari , hop , obstacol , hop! Stop. Masina, tu , trecerea de pietoni , planul e facut. "Iei , am trecut de linia de FINISH" imi spun eu in sinea mea , vorbind doar cu mine si persoana mea. Uneori ma simteam mai singura decat un cadavru intr-un sicriu. Ma simteam ca o stea cazatoare , care incetul cu incetul pierea in intuneric , iar toate sperantele si dorintele se stingeau deodata ce coboram mai mult in intuneric.

*

Intru in casa , lasandu-mi ghiozdanul langa usa. Imi arunc jacheta in cuierul spatios vis-a-vis de bucatarie. Urc treptele pe furis , doar acum mai aveam nevoie de un discurs de la mama pe fatul ca am lipsit atat de mult. Am deschis usa incetisor , reusind sa aud un glas frant.

-Hei!

Am tresarit speriata , dand cu spatele.

----------

Hello , guys

Primul capitol

Scuze ca e atat de scurt , dar promit sa le fac mai lungi