Jurnalul unei criminale

Lacrimi intunecate

Draga jurnalule,

Azi a fost o zi groaznică, la fel ca şi celelalte zile ale vietii mele. M-am trezit cu fața inundata de lacrimi- am avut un coşmar.

"Era cam 3 noaptea. Uşa camerei mele scârțâi sinistru, se deschise uşor si înauntru intră un om fara chip, negru din cap până-n picioare, care ținea în mâini un cuțit plin de sânge. M-am prefăcut că dorm. Îmi era foarte frică. Tremuram sub plapumă și inima îmi bătea cu putere, amenințând să-mi iasă din piept. Cu ochii întredeschişi îl urmaream pe cel ce intrase în camera mea. Brusc se îndreaptă spre mine. Mă prinse de mână și mă trase jos din pat. Ochii mei erau plini de lacrimi. Își luă cuțitul și il apropie de gâtul meu.

Lama lui rece și plina de sânge uscat era lipita de pielea mea. Am ridicat ochii si l-am privit ingrozita pe cel ce apasa din ce in ce mai tare lama cutitului pe gatul meu. Pe fata acestuia aparu un ranjet sinistru. Eu simteam ca ma sufoc si ma agatam disperata de fiecare firicel de aer. Simteam ca nu mai pot respira deloc si eram constienta ca ma voi sufoca. Chiar atunci ridica cutitul de pe gatul meu. Speriata am inceput sa-mi pipai gatul, ca sa vad daca am vreo rana. Nu aveam nimic. Ciudatul om negru imi inmana curitul plin de sange si rânjetul sinistru se văzu încă o dată sub marginile glugii pe care o purta. Tremuram toata. Priveam confuza cutitul pe care il tineam in mana care imi tremura ingrozitor. Cand am vrut sa il intreb pe omul negru cine e si ce vrea de la mine, acesta disparu intr-un nor de fum. Am început să tușesc și m-am îndreptat spre geam, dar membrele mele nu mă mai ascultau. Corpul meu căzuse inert pe podea."

Dimineata m-am trezit stand ghemuita in mijlocul patului. Firicele de transpiratie imi curgeau pe toata fata. Am oftat usurata. Fusese doar un vis. M-am ridicat din pat si uimita am constatat ca lama plină de sânge din visul meu se afla pe măsuță. Am ramas impietrita de spaima. Un traznet imi aprinse tot corpul.

M-am apropiat cu pași precauți, podeaua prăfuită din lemn putred scârțâind sinistru sub greutatea tălpilor mele. Oare am halucinații? Scutur din cap dar cuțitul se afla tot acolo. Îngheț speriată în mijlocul camerei ca şi cum cutitul ar fi o bombă ce va exploda în orice moment. Draperiile zdrențuite se înfoiau suflate de briza răcoroasă a dimineții. Răcoarea pătrundea prin crăpăturile din fereastră și îmi trimitea fiori de gheață pe şira  spinării. Purtam doar un maieu decolorat cu toate că frigul toamnei mă făcea să visez la un pulover călduros de lână.

Camera mea era de mărimea unei celule de închisoare. Singurele piese de mobilier erau patul, măsuța și un dulăpior căruia îi lipsea o ușă. Lângă fereastră erau două rafturi pe care stăteau așezate cărțile lui Andy. Adică ce am reusit să mai salvez din ele. Le-am citit pe toate de cel puțin două ori. Toate conțin cam același concept: un criminal, o crimă și un detectiv. Andy adora Sherlock Holmes. Eu una preferam mai mult cărțile care urmăresc povestea criminalului. Sub patul meu stăteau în taină alte cărți, majoritatea fiind primite iar unele dintre ele furate de la biblioteca din oraş. E destul de simplu să şterpeleşti cărți deoarece nu multă lume face asta. Adoram să citesc. Mă simțeam mai aproape de Andy.

Deodată aud o ușă trântindu-se și paşi apropiindu-se grăbiți de camera mea. Involuntar, iau o gură mare de aer şi dintr-un salt ajung la cuțit și îl ascund în buzunarul pantalonilor. Persoana care se apropia furtunos de camera mea mă înspaimanta de o mie de ori mai mult decât orice altceva, decât orice cuțit-fantomă. Ușa se trânti de perete. Am înghițit în sec. Știam ce înseamnă asta. Știam că mă va durea... Închid ochii așteptând să simt prima lovitură. Aud zdranganitul  metalic când îşi scoate cureaua de la pantaloni. Apoi usturimea își face simțită prezența. Mă străduiesc cu greu să nu plâng. Strigă la mine tot felul de vorbe murdare dar nu pot distinge nici un cuvânt. Fac exact cum mi-am plănuit: blochez toate gândurile, sentimentele, blochez durerea. Loviturile m-au aruncat la pământ, dar nu simt... nu simt... Sunt doar o bucată uscată de lemn; mă contopesc cu podeaua.