10 septembrie...nu mai pot, scoala a inceput,simt ca ma sufoc de dor, e greu sa nu fi acasa...sa fii singur intr.o lume complet diferita si atat de trista,fiecare avea pe cineva, cu care sa vorbeasca,sa iasa...insa doar eu eram singura...pierduta in lumea mea trista si fara nici.un rost...
Era luni...si nu mai vorbisem cu ea de 2 zile...voiam sa o sun insa imi era frica, imi era frica ca nu imi pot stapanii sentimentele,lacrimile si ma voi face de ras..asa ca am zis,, lasa"
Intr.un final saptamana a trecut, foarte greu ,dar stii cum se zice ,,tot la zi ajunge si cea mai lunga noapte..
Era vineri si trebuia sa merg acasa,stabilisem sa ne vedem...ok...am ajuns acasa,m.am aranjat, m.am imbracat si am plecat... la cafeneaua la care trebuia sa ne vedem ,e 6:20 ,trebuia sa fie aici la 6 ce dracu se intampla..mai astept putin,7:40 primesc un mesaj
S: imi pare rau ca nu am putut ajunge...
Pff...cata nesimtire,femeie te.am asteptat 2 ore...si vi asa fara nici.o explicatie,dar nu aveam nici.un drept sa.i reprosez asta...
Eu: nu e nici.o problema...!
