Seria ,,Destin sau coincidență"- Pasiune interzisă (+18) vol.4

Capitolul 7- Partea a II-a

Prezent
Renata

Au trecut deja trei luni de când mă simt prizonieră în propria mea viață. Am ajuns să accept orice eveniment, doar să pot lucra non-stop, nedorind să dau pe acasă.Pe Caleb nu l-am mai văzut de la anunțarea logodnei, acesta fiind plecat într-o delegație a medicilor în Germania. Am reușit să-l conving să amânăm nunta, până reușește să-și definitiveze rezidențiatul .
    Niciodată nu m-am văzut ca un superior față de angajații mei. Mă consider propriul meu șef, fiind totodată și cel mai mare critic. Sunt atât de perfecționistă, că uneori uit că orice om poate greși. Angajații sunt tot aceeași pe care i-am avut încă de la deschiderea restaurantului, așadar îmi cunosc atuurile, dar și defectele. În fiecare zi muncesc cot la cot cu ei. Banii nu m-au schimbat, rămânând același om.
Ziua de astăzi mă găsește tot în bucătărie, pregătind preparatele pentru o degustare. Prima nuntă pe anul acesta va avea loc în mai puțin de două săptămâni și am nevoie ca totul să iasă perfect. Nu voi putea asista, deoarece trebuie să plec în Spania, la un curs de perfecționare. După ultima vacanță avută acolo, unde am degustat preparatele lor tradiționale, am decis să învăț bucătăria lor și totodată să aduc în restaurantul meu, și altfel de preparate.
Somonul meu în crustă de fistic este aproape gata. Mai am să-i prepar sosul, dar am decis că voi avea timp cât clienții mei vor servii starterul. Meniul de nuntă este conceput în așa fel încât să includă feluri de mancare din bucataria internațională, cu precădere de inspirate franceză, dar și preparate din alte colțuri ale lumii, prezentate într-o manieră elegantă și inedită.
— Șefa?
— Da, Jesse!
— Nu îmi plac cum au ieșit legumele pentru garnitură. Ce ziceți dacă am schimba cu orez negru?
— Îmi place ideea ta! Dar te rog, fi atentă când vei pune untul, nici mai mult, nici mai puțin!
  — Șefa, avem o problemă!
— Ce s-a mai întâmplat acum, Andrew?
  — Au sosit mini-porțile de la cofetărie.
  — Și ce e rău în acest lucru?
  — Nu ne-au adus ce am cerut !
  — Ce? Repetă!
  — Pff...În loc de ce am cerut noi, am primit: trio mousse de ciocolată, ceva cu lămâie, Casablanca și unul cu profiterol.
   — Ce dracu m-ai este și Casablanca ?
Rar înjur în fața angajaților mei, dar acum nu mă pot abține. Niciodată nu am fost dezamăgit de furnizorii mei, dar astăzi mi-au arătat că se poate întâmpla contrar.
— Blat Brownie, inserție de șerbet de trandafir, cremă de mascarpone și jeleu de fructe de pădure.
— Pare interesant! Cred că va fi alegerea perfectă. O să le sugerez să-l decoreze cu flori naturale.
— O să le explici în câteva secunde! Acum, haide cu mine , că au sosit !
O văd pe Isabelle atât de impacientată, încât nu o recunosc. Este șeful meu de sala încă de la început, dar ne cunoaște de mai bine de zece ani. Sincer, și eu am emoții, ca de fiecare dată, dar am încredere în ceea ce am pregătit.

     De fiecare dată când are loc o degustare țin restaurantul închis. Chiar dacă este o pierdere pentru mine, îmi doresc ca oaspeții mei să se simtă în largul lor, și totodată să nu fim întrerupți.
   Zgomotul produs de tocurile Isabellei, îi face pe oaspeții mei să se oprească din conversația ce se derula.
     Rar port haine elegante la muncă, preferându-le  pe cele comode. Tunica nu lipsește din garderoba mea, devenind piesa principală din dressingul meu.
   Până acum la degustare veneau mirii, dar azi văd că toate lucrurile se întâmplă invers, în fața mea poziționându-se trei femei.
   — Bună ziua! Numele meu este Renata Hall! Sunt proprietara acestui restaurant, dar și bucătarul șef. Mă simt onorată că ați decis să alegeți restaurantul nostru pentru această zi importantă!
— Bună ziua! Eu sunt Jennifer Davies, viitoare Johson! Le am alături pe mama și pe mama Allison, viitoarea mea soacră.
   — Încântată să vă cunosc! Alături de mine este Isabelle Don, șefa de sală și cea care va rămâne responsabilă cu tot ceea ce ține de petrecere.
   — Am și eu o întrebare! Sper să nu fie o problemă pentru voi...
  — Suntem la dispoziția ta! Orice ai alege, noi te vom îndruma și te vom sprijinii constant.
  — M-am gândit să facem nunta în curtea casei socrilor mei. Toată grădina o să fie aranjată cu flori naturală, de preferat trandafiri albi și bujori roz. Acum îți vine ție responsabilitatea! Ce ai zice să punem toate preferatele într-un bufet suedez, iar tortul, prăjiturile și fructele într-un Candy bar?
  — Dacă tot vrei să facem așa, ce ai zice ca friptura să fie făcut la grill, iar acesta să fie pus într-un loc, de unde fiecare invitat se va servi singur ?
  — E perfect! Am știu eu de ce te-am ales!
— Acum vă vom servi preparatele pe care le-am ales pentru starter. Dacă aveți nelămuri, sunt la dispoziția voastră.

Când le văd mâncând cu poftă, inima crește în mine. Cea mai mare satisfacție a mea este să îmi văd clienții multumiți . Am ales să le servesc și o limonadă de căpșuni, făcută după rețeta bunicii. Mi-e atât de dor de bătrânica mea. Se fiecare dată când îmi amintesc de ea, nu mă pot abține să nu plâng. Acum, încerc să-mi rețin lacrimile, lăsându-se să mi se vadă zâmbetul mulțumitor pe față.
Starea de neliniște mă cuprinde,când o văd pe viitoarea mireasă că fuge înspre baie. Doamne, sper că nu am greșit cu ceva!
— Nu e din cauza mâncării! Mă liniștește soacra ei.
Vom avea încă un nepoțel.
— Felicitări! Un copil e cea mai mare binecuvântare!
— Ai atât de mare dreptate! Eu sunt mamă a trei copiii și nu mi-aș vedea viața fără ei. Acum, bucuria mea este mult mai mare, având și nepoți.
— Sunteți o mamă împlinită!
— Dar tu? Văd un inel pe mâna ta? Bat ceasuri de nuntă?
— Daa... La anul în timpul acesta.
— O să-ți dau un sfat important: Dacă în căsnicie nu există iubire din ambele părți, zidurile ce le veți clădi, se vor surpa treptat!
— O să țin cont! Eu mă voi retrage în bucătărie. Mă bucur că v-am cunoscut!
— Sper să ne revedem cândva!