Dragoste sub pistol - LA FAMILIA ADRIANNI [TRILOGIE FINALIZATĂ PE WATTPAD]

Capitolul 1- O nouă viaţă.

O nouă viaţă.

Rosella

Visurile mărețe se clădesc prin muncă și perseverență, iar al meu este de a deveni profesoară. Mereu mi-a plăcut să-i învăț pe ceilalți câte ceva și să aflu și eu, la rândul meu, tot mai multe. M-am mutat în New York pentru a începe noul an de facultate, pentru a-mi reîncepe viața de studentă. Alături de Anastasia, colega și prietena mea încă din liceu, am decis să rămânem în campus, ca să nu mai cheltuim banii aiurea. Sunt ei destul de puțini, chiar și așa.

Privesc pe fereastră orașul care, în scurt timp, va fi cuprins de beznă.

― Mi-a venit o idee, începe prietena mea.

Oftez.

― Mi-e teamă să aflu ce idee ai.

Aceasta chicotește pe înfundate și eu alături de ea. Nici măcar n-avem un motiv anume s-o facem, totuși râsul ei e molipsitor.

― Suntem în al doilea an de facultate, Rosella. Iar tu nu m-ai lăsat până acum să merg la nicio petrecere, se vaită ea.

― Dacă vrei să rămâi cu restanţe la sfârșit de an, este problema ta.

― Ceea ce vreau să subliniez, și-și drege vocea, este că la noapte se ține o petrecere la nici jumătate de oră distanță de mers pe jos..

― Și tu vrei să mergem..

Exclamă șocată, de parcă i-aș fi ghicit în stele acest lucru.

― Ești incredibilă! Și ai fi și mai și dacă am merge acolo. Putem? face ochii mari.

Privirea ei o întâlnește pe a mea și este atât de..nu știu. Mă enervează și mă înduioșează în același timp. Aceasta continuă să se învârtească pe lângă mine, scoțându-mă din sărite și într-un final zic:

― Fir-ar a dracului să fie ea de petrecere! Fie, mergem.

Anastasia țopăie de fericire, dar, lansându-și greutatea pe piciorul operat acum câțiva ani, scâşneşte dureros.

― Ești bine? o întreb.

― Cred că m-au ajuns blestemele fufelor de la doi! Stai să vezi ce le arăt eu lor.

Rânjesc.

― Crezi că ele sunt singurele din toată facultatea?

― Ce să le fac dacă sunt numai țărăncuțe pe aici? Să le învăț să fie femei?

― Ce zici să începi prin a le trata în mod egal?

― Nu, refuză categoric. În niciun caz.

― Eu zic să termini de aranjat ce ai pe lângă tine, schimb brusc subiectul, dacă vrei să mergem la porcăria aia de petrecere.