Dragoste sub pistol - LA FAMILIA ADRIANNI [TRILOGIE FINALIZATĂ PE WATTPAD]

Capitolul 4 - Duşmanul.

Dușmanul.

Antonio

Mă proptesc de balustrada din fier forjat, pregătit să sar. Mikel, Uno, Dos şi cu mine mai avem escapade de genul când Pandorra nu este trează. Reușim să aterizăm la sol şi pot vedea cum cutia scânteiază, iar din clădire se aleg doar rămășițele împrăștiate prin fumul gros, gri spre negru. Iau ranga de lângă mine şi-i lovesc cu sete pe tipii care se apropie de mine. Pe unul din ei îl las lat la pământ, după ce i-am spart capul, sângele prelingându-se. Din partea stângă se aud împușcături, dar știu sigur ca Uno si Dos se află acolo, măcelărindu-i pe ceilalți.

Am devastat şi reședința asta a lui Nicolas.

Mai avem trei, nu se poate ascunde la nesfârșit, îmi zic.

Prietenii noștri scapă ca prin urechile acului, venind spre noi. Fiecare ne punem peste faţă cagulele si ne încărcam armele precauți. Distracția noastră este întreruptă de sirenele ce se aud pe fundal, luminile roșii şi albastre învârtindu-se prin fumul gros.

Alerg până la motocicletă respirând sacadat, cu adrenalina jucându-mi prin corp. Rotesc cheia în contact şi demarez, apoi îl strig pe Mikel:

― Mickey! Haideți, fir-ați ai dracului!

Aceștia se îmbarcă in vehiculele lor si ne luam simultan tălpășița. Uno si Dos striga precum doi descreierați după ce intram pe autostrada goala, liniștea nopții cuprinzându-ne.

― Suntem ceiii maaaai taaaariiii! răcnesc ei.

― Ușor, nebunilor! striga Mikel.

****

A doua zi, în Italia, ora nouă dimineaţa

Mă trezesc buimac după ce alarma sună, anunțându-mă că e vremea să fac altceva înafară de a dormi. Scotocesc după telefon îmbufnat, dar să fiu al dracului dacă-l nimeresc. Mă ridic în capul oaselor, nervos și observ că este la câțiva centimetri față de unde am întins eu mâna.

Înjur printre dinți și opresc nenorocita de alarmă, apoi mă dau jos din pat. Capul îmi vâjâie, iar ochii mă dor îngrozitor. Mă privesc în oglindă. Mâinile mele sunt groase, pronunțate, degetele noduroase și falangele lungi, reliefate, care se tot alungesc. Chipul îmi este brăzdat de cearcăne, din cauza nopților petrecute în misiuni și mai puțin dormind. Picioarele îmi sunt groase și puternice, iar abdomenul solid, precum oțelul.

Intru în baie, unde îmi fac un duş și mă spăl pe față și pe dinți. Nu fac nimic special, căci n-am foarte mult timp la dispoziție. După câteva minute bune, ies din baie cu prosopul în jurul taliei și apuc telefonul de pe noptieră, uitându-mă în mesagerie:

,,Strada Via Del Corso, vizavi cu Porto Del Popolo – Palermo.''

Dau înainte și mă îmbrac, după care iau o înghițitură din alcoolul tare, așezat lângă dulap. Dau ocol patului și ajung în holul hotelului, după care cobor scările până la parter și ies.