În viață e tot câte doua ori , doua ori îți dau șanse , de doua ori poți sa te îndrăgostești cu adevărat , de doua ori te poți opri din mers iar a treia nu-ți mai da nimeni voie .
Despre ce vorbesc ? apare întrebarea .
O zi din viața mea neobișnuita am avut doar doua șanse să-l privesc pe acel om necunoscut , eram un pui , mică , naivă , atrăgătoare și pură . Desigur ca el era cu mult mai mare decât mine și uite ca nu mam uitat la cât te vechi poate părea pielea lui , ba chiar nu prea batrin undeva vrio 28 sau mai puțin ,dar nu e vorba în vîrsta este vorba în moment .
Un moment neașteptat poate să-ți schimbe dispoziția zilei , un moment pote să-ți schimbă și părerile.
Oara 09.18
Vă dați seama da ? Eram abea trezita dar frumos aranjată , însă ochii ma dădeau de gol și în gândul meu spunind conștientul :
- Ți-am spus sa te culci mai devreme, ce regret ca nu-l am ascultat dar în fine . Să începem de la aceea ca fiecare fată iubește băieții în forma și nu spun despre starea corpului și echipamentul de lucru , sunt fete ce iubesc forma de polițist , alții vor spune ca îi place în forma de pompier , alții cu strigăt ar spune ca iubesc footballiști , iar eu în șoaptă voi spune că îmi place băieții în halat alb , of nu aveți idee ce pasiune am către băieții în halat alb , îl ard cu privirea , dar după comportamentul meu nu pot spune ca mă poate citi direct .
Și iată mult așteptat momentul culminant al zilei de azi , îl pun pe repet de fiecare data când îmi amintesc de el .
Stăteam în coridorul din spital așteptând sa intru în cabinetul ce îmi va hotărî soarta , și uite ca scoboară pe scări grăbit cu ochii surii ce nu-l puteam scana deodata , mi-a pătruns în suflet privirea și voiam sa mai repete un alt fel de slow moving cum halatul alb se întinde pe tot coridorul și care își facea efectul. Tot stateam nemișcată măcar nici nu clipeam și nici nu respiram pentru ca voiam sa nu pierd imaginea din ochi .
Deja trecuseră mult timp și cam uitasem dar stateam cu nădejde ca poate se va întoarce și se va mai repeta momentul culminatnt , care e faza ca nu eram singură erau multe fete frumoase și care hohoteau pentru a atrage atenția dar eu stateam în colț și îmi aminteam de sute de ori momentul euforic .
Uite ca aud cum merge pe coridorul deja i-am memorat și ritmul pasului , i-am memorat respirația , cu parul aranjat în sus , nu voi încetini sa repet ochii surii ce nu le-am scanat nici din a doua șansă și ma macină gândul ca nu-l stiu cum e sufletul nu am putut vedea asta , nu am putut deodata sa ma deprind deaceea sa trezit un interes extrem de major pentru al urmări și al descoperi . Și privirile noastre sau întîlnit într-un magnet pîna la trecerea zonei ochiului vizibile , iarăși am simțit slow moving care de data asta îl puneam pe repet în creierul meu de fiecare dată când auzeam vrio mișcare a pasului asemănătoare . . .
