Furtuna adolescentilor

Lumanarile mamei

- Ai inebunit ?! Nevar, evar, forevar nu o sa te plac pe tine, corcitura intre o maimuta si un castravete deshidratat. 

-WOW! Chiar te-a enervat visul ala... Apropo, despre ce era visul ala? 

-Nu-i treaba ta! i-am trantit-o in fata aia angelica, cu ochii aia asa de calzi... Ce naiba zic eu aicisa? AM INEBUNIT DE TOT? Posibil... Si iarasi revenim la ochii aia verzi, la dracu cu el si moaca lui pe care jur ca mi-ar place sa o vad calcata de tren. 

-La dracu! a strigat nervos cand dintr-o data am ramas pe intuneric... Nu-i de mirare ca e intuneric, avand in vedere ca afara e noapte si niciun bec nu  mai functioneaza... Dar totusi, omu' nu-si permite sa plateasac curentul, ce naiba??? 

-Ce s-a intamplat? intreb ca proasta, cand am ramas singura cu EL pe intuneric.

-Ce ti se pare ca s-a intamplat? Pe bune acum, e chiar asa de greu de ghicit? Doar nu crezi ca eu am facut magie ca sa te violez... S-A LUAT CURENTU, ASTA S-A-NTAMPLAT!!!

-Pai daca tu iti faci casa in mijlocul pustietatii... Si acum ce facem? Nu ai si tu o lanterna, ceva?

- Se pare ca nu... A inceput furtuna. Puteau si ei sa anunte la stiri.

-Adica tu ai mobila de nu stiu cate milioane de euro si aparatura de ultima generatie si nu ai o amarata de lanterna?

-Se pare ca da... dar hai sa cautam lumanarile mamei!  spune entuziasmat de parca ar fi un copil care pleaca in aventura si rasplata e o ciocolata cu inghetata, in cazul lui, un vibrator. Si mie imi cade fata cand imi spune asta, ca nu am de gand sa merg SINGURA cu EL prin casa asta mare in care in fiecare camera e un pat... Oare ce ar face el cu un vibrator? Mi-ar trage-o mie sau s-o masturba?

-Tu chiar crezi ca eu o sa ma plimb cu un obsedat prin toata casa in cautarea unor amarate de lumanari? 

-Daca vrei am bricheta...

-Nu multumesc, cine stie ce explozibile ai ascunse prin vila asta!

-Doamnee, esti imposibila, hotaraste-te odata femeie si lasa-ma dracului in pace... Tie nu-ti convine nimic.

    M-a tras dupa el pana jos si era sa cad pe scari din cauza handicapatului. Am ajuns in sufragerie si a scos dintr-o vitrina niste lumanari parfumate pe care le-a asezat pe masuta din fata canapelei. A scos din buzunar bricheta si le-a aprins. S-a asezat pe canapea si a inceput sa se holbeze la ele... Nu e de mirare ca facea asta, doar raspandeau un miros imbietor, dar nu inteleg de ce statea ca ganditorul de la Hamangia... 

-Ai de gand sa ramai acolo sau te asezi pe canapea langa mine?

-Offffff... Bine! am cedat intr-un final. Bine, bine, nu e ca si cum nu as fi vrut sa stau langa el si ochii aia stralucitori la lumina lumanarilor... Ce am frate cu ochii??? Zici ca nu are patratele sau alte alea pe acolo. Si dredeti-ma ca merge la sala baiatu'. Am mai zis asta, dar asta a fost inainte sa il vad fara tricou. Si chiar ai ce vedea. 

  M-am pus langa el si pentru un moment, am inchis ochii, fiind deja stresata. Pot sa aud tunetele de afara, in casa fiind o liniste de nedescris. Tot ce vroiam acum era sa se intoarca totul la normal. Incep sa simt cum ma cuprinde usor oboseala, vremea de afara dandu-mi o stare de somnolenta. Dintr-o data am simtit o mana puternica cum ma prinde si ma trage mai aproape de proprietarul ei. Am ajuns in bratele lui Gale. Stau la pieptul lui fara sa ma impotrivesc. 

-Stai bine? ma intreaba aproape in soapta.

-Mhm... spun si dau usor din cap. Imi inchid ochii si savurez momentul. Incetul cu incetul cedez. 

-Ai renuntat? ma intreaba la fel de incet.

-La ce? 

-La a mai tipa la mine, a gesticula nervoasa si a nega faptul ca te-ai indagostit de mine in mai putin de 5 zile.

Am oftat, dar nu am mai raspuns la intrebarile lui, intr-un final renuntand sa ma mai intrebe. Am ramas asa, bratele lui stand in jurul meu. Flacara lumanarii roz din fata mea, palpaia parca in ritmul batailor inimii mele. Nu stiu ce simt. Mereu am avut o problema la capitolul asta.  Pana acum am mai iesit cu, bine, nu stiu cu cati baieti am iesit. Nu sunt genul ala de fata care tine cont la toate intalnirile. Cert este ca am iesit cu destui baieti, dar niciodata nu m-am atasat atat de repede de cineva si cu siguranta nu am fost indragostita cu adevarat. Da, imi placea de ei, dar nu era 'iubire'. Nici nu stiu ce inseamna cu adevarat 'iubirea'.  Poate asta simt eu pentru el? Asta inseamna sa fi indragostit cu adevarat? Sa te atasezi de cineva foarte repede, sa il urasti, dar tot in bratele lui sa ajungi dupa ce iti venea sa il transezi? Si sa tanjesti dupa ochii, atingerile, la dracu...dupa el. Asta fac eu... 

-Te urasc asa de tare, idiotule. 

-Si eu pe tine. Mi-a raspuns in timp ce  isi plimba mana calda pe spatele meu. M-am ridicat ca sa ii intalnesc privirea. Pe fata lui trona un zambet invingator, al naibi de sexy. Fata mea era la nici 2 centimetri de a lui si puteam sa ii simt respiratia usor mentolata. Lumina palida facea umbre jucause pe fata lui, iar eu nu am mai rezistat tentatiei de a-l atinge. Mana mea s-a asezat involuntar pe obrazul lui, mangaiandu-l. Ma privea profund, mana lui inca jucandu-se cu tricoul meu. Fara sa imi dau seama, dejetele lui lungi se plimbau acum pe pielea mea, pana au ajuns la sutien. Mi-am coborat si eu mana care era pe fata lui pana la bratul care se juca de-a dezbracatu'. Ne uitam unul la altul fara sa vorbim. Linistea a fost sparta de vocea lui:

-Saruta-ma!

Pareri? Acest capitol a fost scris cu putin ajutor de la o foarte bina prietena cu care gandesc 90% la fel. Zici ca ne citeam mintile uina alteia. Aveam fix aceleasi idei pentru prima jumatate a capitolului. Merci Andre pentru ajutor. Daca vreti dedicatie puteti sa imi ziceti.