Seria ,,Destin sau coincidență"- Pasiune interzisă (+18) vol.4

Capitolul 8- Partea a II-a

Chad
     Toată noaptea nu am putut dormi, gândurile ce nu îmi dau pace s-au intensificat după incidentul lui Jenny. După un duș rapid, îmi iau cele mai comode haine pe care le am, un lucru neobișnuit la mine. De prin facultate nu m-am mai îmbrăcat așa casual. În cele ce vor urma nu am nevoie să resimt presiunea ce mi-o oferă costumul. Îmi este de ajuns starea deplorabilă în care mă aflu. Cum toate au un început, acum a venit timpul să nu mă mai ascund în trecut, lasându-i drum liber prezentului, dar și viitorului meu.

Cobor scările în grabă nefiind atent la picioare. Un accident ar fi cireașa de pe tort, râd ironic.Îmi e de ajuns că sunt născut marțea pe 13, luna a treia. Mereu m-am văzut ca cel mai ghinionist om și nici acum nu mi-am schimbat opinia. Am văzut atâtea lucruri! Am trecut prin atâtea...Din bucătărie se aud chicoteli, semn că nepoțelul meu a sosit. De când am regăsit-o pe sora mea, Liam petrece un weekend cu noi, ca în următorul să fie acasă la părinții lui Christobal. De curând Rosé și cumnatul meu au hotărât să-l înscrie la fotbal, dorind să urmeze pașii tatălui său. Încă îmi amintesc cu nostalgie timpul petrecut pe terenul de fotbal împreună cu echipa liceului. Vara aceasta ne vom revedea din nou pentru un meci amical. Majoritatea colegilor s-au așezat la caselor lor, unii având deja copii. Kayla, Liam și Daisy fiind de aceeași vârstă își vor însoți tații pe terenul de fotbal. Intr-o zi nu voi mai pași singur pe gazonul verde, având alături de mine pe fiul sau fiica mea.

Intru în bucătărie atât de încet, căci nimeni nu îmi simte prezența. Mama mestecă de zori în tigaie și imediat îmi dau seama că face omleta ei specifică, numită de mine și de sora mea ,,Omleta cu zdrențe". Mă apropii tiptil tiptil de scaunul pe care stă Liam, acesta fiind concentrat, jocul de pe tabletă l-a acaparat. Brațele mele mari îl cuprind, ridicându-l în aer. Chițăitul lui de fericire îmi trezește în suflet niște sentimente nemaiîntâlnite până acum.
  — Unchiuleee...
Încep să-l gâdil, fiind la fel de sensibil ca sora mea. Bufnitura produsă de tableta căzută din mâna lui, o face pe mama să-și mute privirea asupra noastră .
  — Chad, lasă copilul!
— Mamă! Ne jucăm!
— Da, bunico! Ne jucăm! Unchiule, trebuie să-mi cumperi alta nouă! Tu ești vinovat că s-a spart.
— Îți cumpără unchiul câte vrei tu!
Brațele lui îmi cuprind gâtul,capul punându-și-l pe pieptul meu.
   — Te iubesc, unchiu'!
  — Și eu pe tine, piciule!
Soru-mea vine val vârtej în bucătărie, ducându-se direct către farfuria cu omletă.
   — Eu numai rezist! Aceasta o revendic eu!
  —Vrem și noi!
Ne așezăm la masă, dar farfuria este luată dinaintea noastră de Jenny. Înfulecă ca o nehalită.
   — Dacă mănânci așa în fiecare zi vei ajunge cât o balenă!
  — Șttt! Nepotul tău trebuie să crească mare! Eu nu mănânc, el o face!
  — Iubito, mai și respiră! Nu ți-o luăm!
— Voi râdeți de mine? Chiar sunt grasă?
Ochii înlăcrimați ai surorii mele mă fac să conștientizez greșeala făcută . Fuge de la masă, nelăsându-ne să-i explicăm că doar am vrut să glumim cu ea.
— Mă duc să vorbesc cu ea, spune viitorul ei soț.
— Chris, mă duc eu! Doar dacă nu este o problemă pentru tine.
— Dacă nu reușești să o împaci, cheamă-mă! E mult mai sensibilă de când este însărcinată.
Îl bat bărbătește pe spate și mă duc către locul nostru secret. Sigur acolo se ascunde .
***

     În spatele casei avem un lac. Când făceam câte o prostie acela era locul unde ne puteam ascunde de ,,furia" mamei. După ce a dispărut Jenny, aici mă refugiam, simțindu-i încă prezența. Stăteam ore în șir privind apa, uneori chiar vorbind cu mine însumi. De când s-a reîntors în viața noastră nu am mai trecut pe aici.
    Nimeni nu știe că în spatele tufișurile se ascunde o portiță ce duce la el. Dau la o parte cu grijă frunzele, făcându-mi loc, ca să pot intra.
   O văd pe banca construită de tata pentru amândoi. Chiar dacă au trecut ani buni, încă  se pot observa inițialele noastre. Suspinele ei sunt ca un pumnal ce mă lovește în inimă. Mă așez lângă ea, cuprinzându-o în brațele mele.
—Te rog, numai plânge! Nu îți face bine!
—Chiar sunt grasă?
— Doamne! Am vrut să glumim cu tine să mai destindem atmosfera. Privește-te într-o oglindă! Radiezi de când ești însărcinată.
— Dacă lui Chris nu îi va mai plăcea de mine? Nu știu dacă voi reuși să mă recuperez ca după prima sarcină. Îmi este atât de frică să nu se ducă la alta!
— Chiar îl crezi în stare de așa ceva ?
Observ cum își lasă umerii jos, privind insistent către undele ce se formează pe lac.
— Nici tu nu te crezi, surioară! Omul acesta e nebun după tine. Și un orb ar putea vedea cât de mult te iubește. Nu contest că poate vor fi zile și mai puțin bune, dar veți avea două minuni împreună, care o să le lumineze. Ați trecut prin atât de multe împreună, dar destinul a ales că voi sunteți sortiți de a fi un întreg. Nu știu cum se simte iubirea, dar când vă privesc, tânjesc după ce aveți voi.
— Nu ai găsit pe nimeni, frățioare?
I-aș spune despre fata de la evenimentul caritabil organizat de părinții noștri, dar nici eu încă nu îmi pot da seama dacă a fost doar o închipuire a mea sau chiar a fost real.
— Până acum nu! E timp...
— Vei întâlni aceea persoană specială când te aștepți mai puțin. Primește-o în inima ta și nu-i  da drumul niciodată! Nu îți fie frică să iubești! Vei fi poate rănit, dar acest lucru e uman. Crezi că viața mea a fost ușoară! Nici pe departe! Câte am îndurat! Dar, acum când privesc tot ce am realizat îmi pot da seama că datorită celor întâmplate sunt femeia de azi. Am tot ce mi-aș putea dori.
— Acum ești și psiholog?
Izbucnim amândoi în râs și ne oprim după câteva minunate bune.
— Doar sunt trecută prin viață!