Nu i-am mai vazut niciodata pe parintii mei atat de agitati. De fiecare data cand pun vreo intrebare despre orasul asta schimba subiectul sau se fac ca nu aud intrebarea. Ceva ciudat se intampla aici si nu zic asta doar pentru ca parintii mei evita sa-mi raspunda intrebarilor. Sper ca amandoi sumtem de acord cu aceasta constatare.
Am ajuns in capatul opus al orasului si in departare zaresc o casa, care sper sa fie a bunicilor pentru ca nu mai rezist in masina asta prea mult. Dupa toate cele vazute imi este greata si cred ca prima mea oprire va fi toaleta bunicilor.
Casa bunicilor e in mijlocul pustietatii; adica serios, e in mijlocul unui camp la 2 km de centrul oraselului. Casa in sine e destul de draguta. Spre deosebire de asteptarile mele, pare o casa destul de moderna; probabil chiar cea mai moderna din orasul asta. Are o curte maricica cu o fantana ce infatiseaza o zana scuipand apa, o gramada de pitici de gradina, a caror privire pare ca te urmareste, dandu-ti fiori si o bancuta de un rosu sters de anii ce au trecut prin gradina asta.
Am ajuns in fata usii aramii cu un model in relief ce se asemana cu un buchet de trandafiri ce impaienjenea intreaga usa. Am apasat pe clanta ce a scos un scartait, tradandu-i de fapt vechimea, iar cand am intrat inauntru tot ce imi amintesc este ca am vazut-o pe bunica mea cu un zambet larg pe fata si tinand in mana o tava cu prajituri arse. In secunda urmatoare vad negru in fata ochilor si simt niste maini reci ce imi cuprinde talia incercand sa ma prinda.
*Dupa 30 de minute*
Ma trezesc intinsa pe o canapea ce mirosea a caine ud ce imi da o stare de greata si mai intensa decat era. In camera persista un miros de transpiratie si mortaciune; probabil ferestrele n-au mai fost deschise de luni de zile, avand in vedere va deja se formasera panze de paianjen in colturi. Voseaua gri de pe pereti era luata pe alocuri, lasand sa se vada de fapt culoarea galbuie a peretelui care facea casa sa para o inchisoare. Gaurile din perete si din covor demonstrau faptul ca bunicii nu sunt singurii localnici din casa. In secunda urmatoare in camera isi face aparitia un caine bulldog care sare in pat si incepe sa saliveze pe fata mea. Imi indepartez picaturile de saliva de pe fata si analizez cainele care tocmai m-a facut sa-mi dau seama de unde venea acea duhoare din casa. Avea o zgarda metalica cam ruginita pe care scria Tobias. "Asta era fix ce-mi lipsea acum; un caine dezgustator care sa-mi stea pe cap de acum in colo pentru tot restul vietii." Spun eu in gand. In acea clipa pe usa isi face aparitie mama cu o carpa calda pe care mi-o aseaza pe frunte facndu-mi semn sa stau intinsa.
"Cum te mai simti, draga mea? Te doare ceva?"
"Nu, mama, sunt bine, doar ca nu pot suferi mirosul asta ingrozitor. Nu putem deschide geamurile??"
Mama se apropie de geam, arunca o privire in curtea din spatele casei si trage rapid jaluzelele.
"Nu, Bella, imi pare rau dar va trebui sa te obisnuiesti cu acest miros. Sa nu incerci vreodata sa deschizi geamurile! Si te rog foarte mult sa nu pui intrebari! E pentru binele tau!"
"Pentru binele meu"?!?! De cand a inceput sa vorbeasca asa. Locul asta imi da deja fiorii. Cum se presupune ca vom locui intr-o casa unde geamurile stau inchise 24 din 24, 7 zile pe saptamana si 12 luni pe an?!
In camera intra apoi bunica mea, la fel de zambitoare ca la inceput.
"Bella, draga, ce mult ai crescut! Ce ma bucur sa te vad. Te simti bine? Ai lesinat cand ai intrat in casa."
"Da, bunico, sunt bine, stai linistita. Am nevoie doar de putin aer. Pot iesi sa ma plimb prin curte?"
Mama si bunica isi arunca priviri speriate:
"Bella, cel mai bine ar fi sa ramai in casa. Si poate ne ajuti la despachetat, avem destul de multa treaba." sare mama sa raspunda.
"Mama ta are dreptate, Bella. Oricum mai e putin si se intuneca"
Vorbesc cu mine ca si cum as fi un copil de 5 ani care chiar le crede minciunile. E ceva legat de orasul si de casa asta ca imi ascund. Insa am de gand sa aflu...nu imi pot ascunde la nesfarsit.
......................................................
S-a mai dus un capitol...sper sa va placa.
Daca aveti sfaturi sau critici sunt bine primite, asa ca va rog lasati comm.uri
Ly :* ne vedem maine
