Capitolul XVI

712 75 2
                                    

A doua zi Stephen făcu mari eforturi să evite amintirea ei, dar, pe când valetul îi pregătea hainele pentru cină, se trezi nerăbdător să o întâlnească pe Sherry; mai nerăbdător decât își amintea că fusese de multă vreme. Comandase la croitoreasa lui Helene o rochie decentă și insistase ca măcar o rochie să-i fie trimisă imediat după aceasta, urmând ca următoarele să fie livrate de cum vor fi gata. Când modista îi aminti disperată că tocmai începuse sezonul și că fetele care lucrau pentru ea stăteau în atelier zi și noapte, Stephen o rugase politicos să facă tot ce era omenește posibil.

Știind că sumele pe care le plătea pentru rochiile lui Helene erau exorbitante, fiind vorba de modele-unicat, avea toată încrederea că patroana va reuși să creeze o garderobă adecvată și că-i va încărca nota de plată și pentru urgența comenzii.

În câteva ore sosiră trei croitorese și, cu toate că nu se aștepta ca partenera lui de cină să arate îmbrăcată după ultima modă într-un răstimp atât de scurt, era nerăbdător să o vadă într-o ținută mai potrivită. Ridică bărbia, iar valetul îi dădu cu spumă de ras; se gândea că, orice ar fi purtat Charise Lancaster, ar fi făcut-o cu flerul ei deosebit, chiar dacă ar fi fost vorba de cordonul auriu de la perdea sau de o rochie frumoasă de bal.

Nu îl dezamăgi, nici bănuiala sa, nici seara petrecută împreună cu Sherry. O văzu intrând în sufragerie, cu părul ei de foc răsfirat pe umeri, încadrându-i chipul vesel; arăta ca o ingenuă exotică, într-o rochie de lână subțire, albăstruie, cu decolteu pătrat, mulată pe corp, accentuându-i sânii generoși și talia zveltă, cu faldurile căzând simplu. Evitând cu sfială privirea insistentă al lui Stephen, înclină ușor capul când trecu pe lângă valetul care stătea lângă masă, complimentând vazele de argint, cu trandafiri albi și cupele argintate de pe masă, apoi se așeză pe scaun la capătul celălalt. De-abia atunci ridică privirea spre el și îi surâse cu atâta căldură, generozitate și promisiune involuntară, încât Stephen realiză că îi mulțumea doar pentru rochie.

- .. totuși ești prea extravagant, spuse ea încet.

- Rochia nu e nicidecum extravagantă și la fel de frumoasă ca femeia care o poartă, răspunse el, iar când o văzu că privește in altă direcție, vădit stânjenită de remarca lui, Stephen își aminti cu tărie că ea nu intenționa să-l seducă zâmbindu-i fermecător sau legănându-și șoldurile ademenitor, grațios; trebui să se gândească profund că acum nu era momentul, locul sau femeia care să-i evoce vise cu perne pufoase pe sub părul de culoarea focului, nici sini senzuali așteptând mângâierile

Prin urmare căută să-și mute gândul 'la subiecte mai puțin periculoase și o întrebă cum își petrecuse ziua.

- Am citit ziarele, spuse ea, iar lumina lumânărilor se reflectă pe buclele eí și in ochii scânteietori, surâzători; începu să-I distreze cu un comentariu despre articolele citite in coloanele ultimelor pagini, despre ce făcea lumea la Londra pe timpul sezonului. De fapt intenționase să afle din ziare tot ce se putea despre cunoștințele lui și despre înalta societate, înainte de a fi introdusă în mijlocul lor. Stephen avu o clipă de autodojenire, fiindcă o lăsase să facă asta, deși nu urma să cunoască pe nimeni, dar se gândi că această activitate o înveselește cel puțin și-i ocupă timpul. O întrebă ce aflase până atunci.

Răspunsurile ei și expresia feței îl amuzau teribil și ținură loc de conversație pe timpul cinei la care se serviră zece feluri. Când Sherry îi povesti despre unele frivolități revoltătoare și abuzuri pe care le citise, Stephen observă iarăși amuzat cum nasul i se mișcă dezaprobator și cum ochii i se măresc, revoltați, astfel încât de câteva ori îi veni chiar să râdă, Continuând să-și ascundă amuzamentul, îi asculta întrebările, unele dintre ele făcându-l să se minuneze. Memoria ei tulburată părea că are goluri mari în privința înțelegerii cum și de ce oamenii din clasa lui socială sau aceia din lumea ei, din America - făceau lucrurile într-un anume fel, astfel că îi punea tot felul de întrebări năstrușnice. El îi dădea informații despre obiceiuri pe care nu le considerase niciodată drept neobișnuite.

AmnezieUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum