Police of lost Angels

Sarutul

||Capitolul 14||

~PERSPECTIVA CELESTIEI~

Am alergat mai bine de 10 minute după blondă până să o prind într-o înfundătură. O îmbing în perete prizând-o de gât.
- M-ai faci pe deșteapta acum blondino? O întreb zâmbindu-i.
- Te rog! Îți spun tot ce vrei să ști, doar dă-mi drumul! Se roagă ea de mine.
- Și ce ai putea să îmi zici m-ai exact? O întreb curioasă punând mai mult presinune asupra gâtului ei.
- Maria... Maria la trădat pe Derek! Spune, câteva lacrimi curându-i pe obrajii roșiatici.
- Poftim?! Spun șocată. L-a înșelat?
Blonda aprobă din cap.
- Cu cine?! Întreb deja nervoasă.
Aceasta tace.
- CU CINE?! Strig strângând-o mai tare.
- CU MASON! Țipă ea. Cu Mason.... repetă pe un ton m-ai scazut.
Nu pot să cred ! La înșelat! Doamne! Cum să îi spun asta? Precis nu mă va crede!
- Dispari! Îi spun bruscând-o, aceasta fugind numaidecât.
- Doamne! Cum să îi spun eu asta lui Derek? Nu mă va crede în veci! Spun dând cu piciorul nervoasă în unul din scaunele de pe hol.
- Ce să îmi spui? Aud vocea lui Derek întrebând.
Mă întorc cu fața spre el vizibil agitată. 
- Derek! Exclam eu. Ce să îți spun...?....Nimic! Nimic nu trebuie să îți spun. Hai! Precis ne așteaptă Evelyn si Nate. Spun trecând pe lângă el.
- Celest! Stai!
"Celest" de când nu mi-a mai zis așa. Mă întorc pe călcâie zâmbindu-i strâmb.
- Da? Spun încă agitată.
Acesta se aproprie de mine lundu-mi palma în mâna lui.
- Am auzit totul! Am auzit fiecare nenorocit de cuvânt! M-a înșelat.... Spune mici lacrimi începând să îi curgă pe obraji. Niciodată nu l-am mai văzut plângând, e așa.....vulnerabil.
- Vai, nu! Te rog, nu plânge! Nu se merită! Spun stergându-i lacrimile.
Când îl văd așa nu pot simți nimic alt ceva decât durere, multă, multă, durere. Fără să vreau încep și eu să plâng. E al naibi de greu să mă abțin când simt atâta înțelegere pentru el și atâta silă pentru ea. La facut să sufere! Nu merită iubirea lui.
- Dacă nu o mai faci nici tu! Spun zâmbind în colțul gurii și stergându-mi lacrimile.
Nu știu dacă e momentul cel mai potrivit să fac asta, dar aia e mă doare în bască, tot o să o fac. Mă ridic încet pe vârfuri prizându-l cu mâinile de ambii obraji și trăgându-l ușor spre mine. Buzele noastre se unesc făcându-mă să simt mii de emoții în același timp. La început ezită să îmi raspundă si el la sărut fiind probabil confuz, dar ușor, ușor îmi răspunde ducându-și bratele în jurul taliei mele plipindu-mă de el și adâncind sărutul. Stiu că e greșit ce fac, dar nu m-am putut abține. Mă desprind din sărut brusc, lăsându-l confuz.
- Îmi pare rău, îmi pare extrem de rău! Tu ești rănit si eu profit de tine! Când te-am vazut așa nu m-am putut abține. Îmi pare rău! Spun totul plimbându-mă agitată prin hol. Derek vine spre mine și mă apucă de talie fortându-mă să mă uit la el.
- E în regula! Mi-a plăcut! Spune zâmbind putin pervers. Dar ar trebui să ne mai dăm putin timp. Continuă el.
- Deciiiiii......va fii ceva? Spun cu gura până la urechi. Aia e fata ! Ai dat lovitura! Îmi spun mie.
Acesta râde scurt lăsându-mi un pupic figitiv pe păr.
- Da ai dat-o! Spune acesta făcându-mi semn să ne întoarcem în salonul lui Nate.
Intru grabită în salon cu Derek pe urmele mele și văd că Nathaniel s-a trezit. Mă apropi de el atingându-l ușor pe mână.
- Mă bucur că te-ai trezit cavalerule! Spun zâmbindu-i. Mi-ai salvat scumpa veriosară de acel gonț.
Acesta râde scurt.
- Orice pentru pitica asta. Spune apucând-o de mână.
- Awwwww! Spun eu si Evelyn în cor.
- Fată! Să îți zic cea mai tare bârfă spun așezându-mă pe scaunul de lângă ea.
- Uimește-mă! Spune zâmbind amuzată.
- Se prea poate să fii facut acel lucru mărunt de care am vorbit aseară. Spun gesticulând cu degetele în aer.
- Ce lucr- NUUUUUUUU IMI SPUNE CĂ AI FACUT AIA! Spune uimită.
- Ba da! Spund dând din cap zâmbitoare.
- Aaaaaaaaaaaaaa! Strigă ea aruncându-se pe mine la propriu.
- Femeie o să cadem! Strig eu. Și nenorăciti ăștia o să ne vadă în toată splendoarea. Spun referindu-mă la rochiile nu prea lungi pe care le purtam.
- Ai dreptate! Spune dându-se repede de pe mine.
- Îmi puteți spune și mie ce se întâmplă? Întrebă Nathaniel nedumerit.
- L-am sărutat pe Derek! Spun foarte calmă ridicându-mă de pe scaun și lundu-mi geanta de pe brațul mici canapele.
- AI FĂCUT CE? Strigă acesta mirat.
- Ce nu mă credeai în stare! Întreb râzând.
- Sincer? Nu! Spune el zâmbind.
- A da? Ei bine nici eu. Ridic eu din umeri.
- Ce tot faci? Mă întrebă Evelyn văzând că butonez telefonul.
- O sun pe mama! Îi raspun eu.
- De ce?
- E primul meu sărut tipo! O să îmi sun tot neamu' ai înnebunit? Spun apelând-o pe mama si ducându-mi telefonul la ureche.
Aud râsetele amuzate ale celor trei pe fundal.
- Să nu o suni pe mama! Spune Evelyn încă râzând.
- Ea va fii a treia persoană pe care o sun. Spun serioasă întorcându-mă spre ei. Mama îmi raspunde și ies din salon.
~CONVERSATIE TELEFONICĂ~
-Alo, da pui!
- Alo mami! Ce faci?
- Uite curățenie prin casă, tu?
- Am facut ceva!
- Ce ai mai facut pacoste? Spun mama râzând.
- Știi când te rugai de mine să îmi gasesc si eu un iubit si să mă pun la casa mea?
- Da...? Spune putin suspicioasă.
- Ei bine regret să te dezamăgesc, dar deocamdată nu s-a întâmplat asta, în schimb am facut alt ceva.
- Anume?
- L-am sărutat!
- Tu pe el?
- Poate!
- E PRIMULT TĂU SĂRUT FATAAAA. Țipă mama entuziasmată.
- STIUUUUU. Țip si eu.
- Cum arată? Cine este?
- Fi atentă. 27 de ani, 1.94, chipeș și bogat.
- Adul acasă! Spune mama ironică.
- Asteaptă-mă, curând o voi face! Spun râzând.
- Hai mai vorbim! Te pupă mami! Paaa
- Te pup! Paaa.
Închid apelul și mă duc spre micuțul geam de pe hol uitându-mă la cer.
Nu pot să cred că l-am sărutat! O Doamne! A fost așa plăcut! Dar totusi cred ca m-am grabit, el acum e rănit din cauza Mariei iar eu am profitat de vulnerabilitatea lui. O mână ce mă atinge ușor pe spate mă scoate din gândurile mele. Îmi întorc privirea spre Derek ce se rezemă de pervazul geamului uitându-se atent la mine.
- Am vorbit cu Maria. Spune el puțin trist.
- Și, ce ai făcut? Îl întreb apropridu-mă de el fiind gata să il consolez.
- Am iertat-o!
Simt cum cerul îmi cade în cap. Mă dau doi pași în spate uitându-mă cu ochii îmbăiănjeniți de lacrimi la el.
- Ai facut ce? Întreb cu glasul tremurând.
- Hei, stai, am glumit! Ne-am despărțit! Spune râzând și tragându-mă în bratele lui mari si puternice.
- Ești așa un dobitoc câteodată! Spun dându-i un pumn în piept.
Acesta doar râde strângându-mă mai tare în brațe.
- Mereu mi-ai fost alături! Șoptește acesta. Mereu mai ridicat când am cazut si mereu mai ierta, indiferent de cât de gravă era problema, iar eu doar te-am rănit în schimb, îmi pare rău!
- Ce ar fii să îți îndrepți toate greșelile sărutându-mă? Spun ridicându-mi capul de pe pieptul lui și privindu-l în ochii.
- Cam îndrăzneață, ă? Spune zâmbind
- Pentru cea ce vreau, mer-.... Dau să spun dar sunt oprită de buzele acestuia ce se undesc cu ale mele, formând un sărut dulce și blând. Ne depărtăm ușor uităndu-ne unul în ochii celuilalt.
- Inima mea mereu a știu că tu ești aleasa! Spune acesta zâmbindu-mi.
_____________________

Au trecut două luni de la accidentul lui Nate, și 4 săptămâni de când eu și Derek formăm un cuplu oficial. Acum ne aflam la o pensiune alături de Evelyn și Nate. După roate cazurile grele din ultimile luni merităm si noi cateva săptămâni de relaxare.
_____________________

Stau în balconul din camera mea și a verișoarei mele uitându-mă la cerul înstelat.
Evelyn este în baie iar băieți sunt în camera lor, respectiv cea de vizavi. Daca as sări acum micuța balustradă dintre balcoane aș intra lejer în camera lor.
- Iubesc să te privesc când ești pierdută în gânduri! Il aud deodată pe Derek.
Îmi întorc capul spre el și îl văd stând rezemat cu mâinile de balustradă și privindu-mă. Îmi asez micuța cească de ceai pe măsuța din stânga mea.
- Și eu iubesc când ești așa dulce! Spun în timp ce mă ridic de pe scaun și mă îndrept spre el.
Mă asez cu fundul pe balustradă sprijinindu-mă cu spatele de pieptul lui, iar acesta își pune bărbia pe umărul meu.
- S-au întâmplat așa multe luna asta! Până acum credeam că doar monștrii sunt cei care ne fac rău, dar.... până acum nu am cunoscut oamenii! Spun întorcându-mi privirea spre el.
- Uneori și oamenii pot fii niste adevărați monștrii. Spune acesta sărutându-mi vârful nasului.
- Daca stau să mă gândesc, urangutanul ăla de 3 metri era pistol cu apă pe lângă unii dintre noi. Spun tristă.
Derek râde scurt.
- Da, așa e!
Mă las mai bine în brațele acestuia, adierea rece de munte instalând frigul în corpul meu.
- Esti gheața, du-te înăuntru, o să racești! Spune acesta cu o voce îngrijorată.
- Știi că nu îmi place când ești asa protector, nu? Spun dându-mă jos de pe balustradă.
Acesta se aproprie de mine sărutându-mă lung pe buze.
- Da, dar mereu te împac așa. Spune imediat ce ne despărțim.
Chicotesc, roșind în obraji.
- Noapte bună, cerul meu! Spune el zâmbind.
- Noapte bună! Spun și eu. N-ai uitat nimic? Intreb văzând că vrea să plece.
Se întoarce spre mine zâmbind larg.
- Te iubesc!
- Awwww, știu! Spun eu.
- Ești așa o figură! Râde el.
- Și eu! Spun intrând în camera mea fără ai da dreptul la replică.
Evelyn tocmai ieșea din duș când eu am vrut să închid ușa balconului.
- Las-o așa! Mor de cald! Spun aruncându-se în pat.
- Esti udă, vei răci! Spun lăsând ușa deschisă și punându-mă lângă ea.
- Aia e! Măcar să mă simt bine pe moment!
- I-ai spus lui Nate? O întreb bâgându-mă sub pătura călduroasă.
- Nu! N-am avut curaj! Spune învelindu-se si ea.
- Femeie te chinui de 2 luni să îi spui că îl placi!
- Știu, dar pur și simplu nu pot!
- Mă rog, hai să ne culcăm! Spun închizând lampa de la capul meu.
- Hai! Spun Evelyn asezându-se mai comod.
Închid ochii căzând în dulcele meu somn.

Noi mer-gââând pe străăăzi.
Vă ve-deeem umblââând.
Holbân-du-ne din păăărți.
Vic-ti-mee lăsââând.
Ghi-nioa-ne a-runcââând.
Vă bles-teeem pe toooți.
În-viind si mooorți.
Sa văăă văd biiinelee.
Să îi uciideți puteți pe toooți?
Prinși vă veee-ți lasaaa.
Suuub vra-ja meeaaa.
Zom-bi de-veniiind.
Pe alții go-niiind.
Simt cum sunt zguduită. Deschid ochii speriat. Evelyn era deasupra mea și se uita speriată la mine.
- Celest! Ce ai pățit? Spune aceasta cu un glas îngrijorat.
Din balcon se aud sunete și îi văd pe băieți venind în grabă pe ușa ce am lasat-o deschisă.
- Fetelor sunteți bine? Întreabă Derek vizibil speriat.
- Am auzit un țipăt a-ți pățit ceva? Spune si Nate la fel de îngrijorat.
Mă ridic din pat uitându-mă nedumerită ba la băieți, ba la Evelyn.
- Am țipat în somn nu e așa? O întreb pe Evelyn, aceasta aprobând din cap. O nu, asta înseamnă că..... nu din nou ! Spun punându-mi mâinile în cap. Derek se aproprie de mine lundu-mă în brațe.
- Cred.... cred că o să ne confruntăm cu noii monștri. Spun cu vocea tremurândă. Afundându-mi capul în tricoul lui Derek.
- Poftim?! Cum așa? Întrebă Nate.
- I-am visat. Erau patru și cântau ceva despre un blestem cel aruncă asupra oamenilor ținându-se câte doi de mână.
Incep să tremur. Nu vreau să mă confrunt dinou cu asta.
- Derek cel mai bine ar fii să rămâi tu cu ea și eu cu Evelyn să mergem în camera cealaltă.  Asa ne putem odihni și apăra în același timp. Spune Nate.
- Da, așa ar fii cel mai bine! Aprobă Derek.
Nathaniel întinde mâna spre Evelyn aceasta apucând-o upic ezitant.
Pleacă amândoi în cealaltă cameră iar Derek încuie ușa principală și pe cea a balconului. Mă bag în pat și mă uit la tavan. Dacă vor veni si ne vor ucide? Cum ne vom apăra dacă ne i-au prin surprindere?
- Nu te m-ai gândi, totul v-a fii bine! Spune Derek asezându-se și el în pat. Vino aici spune deschizându-și brațele larg.
Mă refugiez în brațele lui închizând ochii.
- Sper! Șoptesc.
Îmi dă un pupic pe frunte strângându-mă mai tare în brațe. Mă simt protejată când mă îmbrățișează. E tot ce am nevoie acum.