[ÎN CURS DE EDITARE] O poartă către Iad: Auschwitz

Capitolul XXIV

Mai aveau inca 5 ore pana sa ajunga in Berlin.

-Avram, ne putem opri peste noapte in oraselul asta? Sunt atat de obosita, nu cred ca mai pot rezista inca cinci ore pana in Berlin.

-Bineinteles Ev, ne oprim. O sa caut o camera de hotel si ne vom odihni pana maine, fi fara grija. A spus sarutand-o pe frunte.

Intr-adevar, si el era obosit si gandul la inca cinci ore petrecute in vagonul asta il inspaimanta.

Au coborat din tren iar peisajul din fata ochiilor lor era anost. O gara mica si intunecoasa cu oameni cu expresii triste, obosite, indiferente. Sperau ca doar gara sa fie asa, dar spre dezamagirea lor intregul oras era scufundat in tristete.

-Sper sa gasim un hotel unde putem sa ne odihnim.

-O sa gasim copila mea, fi linistita.

Si chiar au gasit. Era doar cu doua etaje, zugravit in gri, cu multe obloane trase, doar la receptie se zarea lumina. Parea a fi mai mult parasit decat dat in folosinta.

La balconul de la etajul doi, o femeie in capot de casa cu bigudiuri statea si fuma privind trecatorii. Vazandu-i pe cei doi, s-a holbat la ei iar apoi a disparut de pe balcon.

-Ai vazut-o pe femeia aia?

-Da.

-Ei bine, pun pariu ca e genul de domnisoara batrana care vine in vacanta cu pisiciile si comanda doar fineturi cu toate ca e saraca lipita pamantului.

Avram a inceput sa rada si a imbratisat-o pe Evelin.

Au intrat in holul principal care era intunceos cu un tapet ce imita catifeaua rosie peste care au fost puse tablouri ieftine si de prost gust. Un candelabru cu zece becuri, din care doar trei functionau, ii oferea acestui hol un aspect si mai parvenit.

La capatul holului se afla un birou si cateva rafturi. Receptionera parea mai mult moarta decat vie, avea parul prins in coc cu plasa, era machiata strident si avea un neg din care nu se rusinau sa iasa cateva fire se par.

-Buna seara.

-Buna seara. Cu ce va pot ajuta?

-Am dori o camera pentru o noapte pentru mine si fiica mea. As dori sa aiba doua paturi.

-Aha, avem cateva camere libere.
"Cateva? Eu cred ca aveti ceva mai multe." Gandi Ev amuzata.

-Camera 26. Pana maine la ora 13 sa fie eliberata. Masa nu este inclusa in pret. Sedere placuta.

-Multumim. Spuse Avram luand cheile camerei si pe Ev de brat.

-Ce acritura. A pufnit Ev dupa cateva momente de tacere.

-Acritura? Zise el zambind.

-Da! Nu ai observat ce plictisita si enervata era de prezenta noastra. Mai avea putin si ne scotea ochii cu furculita.

Amandoi au inceput sa rada galagios.

-Shh, nu mai rade atat de tare ca poate vine si striga la noi ca o bibliotecara frustrata.

La auzul replicii lui Avram, Ev a inceput sa rada si mai tare, cu mai mult zgomot.

-Ei asta e buna! Cum e posibil sa dormim doar intr-un pat?!

-Eu am mai cerut unul. Uite Ev, o sa calatorim mult si uneori, e posibil sa mai intalnim astfel de situatii, adica sa fim nevoiti sa dormim in acelasi pat. Eu o sa merg pana la receptie pana tu.... sti tu, te schimbi si te pregatesti de culcare.

-Sau ai putea sa ramai... Si sa ma ajuti sa scap de toate hainele astea.

-Evelin, am spus ca plec, si ar fi bine ca pana ma intorc tu sa dormi.