Niciodată - Hyunchan

Cireașă

Capitolul 3 - Cireașă

   Era dimineață. Hyunjin se trezi vioi cu gândul că îl va vedea pe Chan în acea zi. Își schimbă hainele foarte rapid, urmând să țopăie până în bucătărie, unde se afla mama sa.

   - Mergem la Chan hyung azi? întrebă copilul așteptând un răspuns afirmativ.

   - Din nefericire, am vești proaste pentru tine, micuțule, spuse mama lui aplecându-se spre el și mângâindu-i blând părul. Chan e răcit, așadar nu cred că e bine pentru tine să iei contact cu el pentru câteva zile. Dar nu fi trist, te rog. Se va face bine în curând.

   Fericirea lui Hyunjin dispăru când auzi cuvintele femeii. Și ce dacă e răcit? E singur. Fiecare e singur la casa lui.

   - Pot să-l văd măcar pentru 5 minute? Te rog frumos? Te rog frumos de tot? o întrebă Hyunjin, clipind des, sperând că mama lui va accepta.

   - Bine, spuse ea învinsă. Dar ai grijă.

   - Mulțumesc, mulțumesc, mulțumesc! strigă Hyunjin aruncându-se zâmbind în brațele ei.

   Băiatul își luă greaca din cuier și fugi spre casa lui Chan. Bătu în ușă, dar nu îi răspunse nimeni, așa că intră în casă, și începu să îl caute pe prietenul lui. După câteva căutări eșuate, îi găsi camera lui Chan, și bătu cu sfială și la ușa acestuia.

   - Poți intra, mama, se auzi vocea prietenului său de după ușa închisă.

   Hyunjin deschise ușa, lăsând la iveală un Chan răcit, stând în pat și acoperit cu multe pături.

   - Ce cauți aici? îl întrebă băiatul mai mare, mirat de prezența lui Hyunjin în camera lui.

   Copilul nu spuse nimic, în schimb se apropie de el și îi luă fața roșie de la febră în mâinile lui reci.

   - Arăți ca o cireașă bolnavă, hyung, spuse înainte să îl ia în brațe. Fă-te bine repede, plușurilor mele le e dor de tine. Și mie mi-a fost dor de tine.