Stephen avusese intenția să-și petreacă noaptea cu Helene la teatru, apoi în patul ei, dar la trei ore după ce plecase de acasă se văzu din nou în fața ușii de la intrare, încruntat fiindcă nu i se deschisese imediat ce bătuse. Intră în hol și se uită după valet, dar casa părea pustie, deși era relativ devreme. Își azvârli mănușile pe masa din hol și intră în salon. Nu veni nimeni ca să-i ia haina, așa că o dezbrăcă și o lăsă pe spătarul unui scaun. Își scoase ceasul, întrebându-se dacă nu se oprise. Era ora zece și jumătate atât după ceasul din buzunar cât și după acela de pe poliță. De obicei nu se întorcea după o seară cu Helene, sau când mergea la club, decât în zori. Oricând valetul său venea somnoros și îi deschidea ușa.
Gândul i se îndreptă asupra serii petrecute cu Helene. Stephen se frecă la ceafă, semn că era obosit și puțin agasat de nemulțumirea și plictiseala încercate toată seara. Așezat lângă ea în loja de teatru, Stephen nici nu fusese atent la spectacol, comenta jocul actorilor, muzica, decorurile și părea agasat de parfumul unei doamne bătrâne din loja vecină. Era neliniștit și totul îl plictisea sau îl enerva.
Îi pierise buna dispoziție de mai devreme, când Sherry îi ținuse companie la cină, fermecându-I cu firea ei veselă și cu observațiile adesea îndrăznețe Ia adresa ultimelor știri aflate din ziare. De cum ieșise din casă îl părăsi cheful de orice.
Până la terminarea primului act Helene simți indispoziția lui și-i surâse ademenitor pe deasupra evantaiului, șoptindu-i:
- Ai prefera să plecăm acum și să ne regizăm „al doilea act" doar noi doi, într-un decor mult mai atrăgător?
Stephen acceptă cu plăcere invitația de a ajunge mai repede în patul ei, dar reprezenta]ia pe care o dădu acolo se dovedi la fel de nesatisfăcătoare ca și aceea a actorilor din piesă. După ce se dezbrăcă de haine descoperi că nu ara dispus să treacă prin preludiul unei nopți de sex, așa cum obișnuia alteori; nu dorea decât să se descarce mai repede. Simțea nevoia de eliberare fizică, nu de plăcere sexuală; pe prima o obținu, iar de a doua nu se bucură.
Helene observase, desigur, iar când îl văzu că se ridică din pat și începe să se îmbrace se sprijini într-un cot și-I întrebă:
- Cine îți ocupă gândurile în această seară?
Vinovat și puțin frustrat, Stephen o sărută pe frunte drept scuză și răspunse:
- O situație care este nespus de complicată și prea dificilă de înțeles ca să-ți bați capul cu ea. Explicația fusese evazivă, amândoi realizară asta, la fel cum amândoi știau că o amantă nu are dreptul să ceară explicații sau să acuze, însă Helene Devernay nu era o amantă obișnuită. Era foarte căutată și admirată la adevărata ei valoare, la fel cum i se lăuda frumusețea recunoscută în înalta societate. Ea își alegea iubiții după bunul plac și gama alegerilor era foarte variată; toți nobili bogați, dispuși oricând să-i ofere „protecția" lor, așa cum făcuse și Stephen, în schimbul dreptului exclusiv în patul și compania ei.
Surise la răspunsul primit și-I mângâie pe piept, prin deschizătura cămășii, apoi întrebă cu inocență:
- Am aflat de Ia o croitoreasă a doamnei LaSalle că ai comandat urgent câteva rochii care să-ți fie aduse de urgentă acasă, pentru o musafiră. Cum stă... situația? șopti ea delicat.
Slephen o privi ușor amuzat, dar și admirativ, apreciindu-i spiritul de observație.
- Situația este complicată și supărătoare, recunoscu el scurt.
- Știam eu că așa este, spuse ea surâzând la rândul ei, dar Stephen remarcă nota de amărăciune din glasul ei. Era negreșit preocupată, de prezenta altei femei în casa lui și asta îl încurca. În cercul din care făcea el parte nici chiar prezența unei soții nu avea nici o influență asupra hotărârii unui bărbat de a avea o amantă. Printre cei din categoria lui socială căsătoriile aveau loc intre persoane total străine una de cealaltă și aceasta rămânea situația imediat după sosirea pe lume a primului moștenitor. Nici unul dintre soți nu trebuia să-și schimbe stilul de viață pentru a-i face pe plac celuilalt, iar legăturile extraconjugale erau obișnuite atât pentru bărbați cât și pentru femei. Ce conta pentru parteneri era discreția și nu moralitatea. Acestea erau căsătoriile în lumea bună. Atât Helene cât și Stephen înțelegeau aceste principii, iar Stephen, care nu era însurat, părea uluit că Helene se gândea chiar și în treacăt la musafira lui. Se aplecă și o sărută pe buze, mângâindu-i șoldurile.
