Stephen duse tava plină trecând pe lângă trei valeți care-l priveau cu gurile căscate la intrarea în sufragerie. Colfax se afla la postul lui obișnuit de la ușa principală și când îl văzu pe Stephen se repezi cu intenția să-i ia tava din mână, dar Stephen îl opri cu o remarcă ironică; îi spuse că se descurcaseră și singuri fără nici un ajutor, așa că acum nu mai era cazul să schimbe ceva, mai ales că treaba grea fusese făcută.
Când ajunseră în sufragerie se auzi ciocănelul de la ușă lovindu-se cu insistență. Stephen dăduse instrucțiuni ca oricine I-ar fi căutat să fie informat că nu e acasă, așa că nu dădu nici o importanță vizitatorului. Peste câteva clipe, când auzi un cor de glasuri vesele, avu o senzație neplăcută.
- Este cu siguranță acasă, Colfax, îi spuse mama lui Stephen valetului. Când am sosit la Londra acum două ore, am primit un bilet prin care ne anunța că intenționează să se mute în provincie. Dacă nu soseam mai devreme au câteva zile, riscam să nu-I mai prindem aici. Unde se ascunde acum?
Stephen nu păru deloc încântat când îi văzu pe fratele său cu soția și pe un prieten de-al ei intrând în sufragerie, acompaniați de mama lui. Intrară ca o flotilă de corăbii gata de bătălie împotriva a ceea ce ei considerau un comportament antisocial din partea lui Stephen.
- Nu sunt de acord, dragul meu..., spuse mama lui avansând și sărutându-l pe obraz. Ești mult prea... Ochii i se opriră asupra lui Sherry și încheie fraza cu o voce stinsă: ... singuratic.
- Mult prea singuratic! repetă Whitney Westmoreland, cu spatele spre ceilalți pentru că în cameră intrase Colfax pentru a-i lua capa de pe umeri. Clayon şi cu mine vom avea grijă să iei parte la toate balurile importante în următoarele șase luni, continuă ea luându-l de braț pe soțul ei. Făcu doi pași în față, apoi se opri.
Stephen o privea pe Sherry încercând să se scuze tacit. Părea complet dezorientată și intrase în panică. Stephen îi șopti:
- Nu te neliniști. Te vor plăcea cu toții odată ce-și vor reveni din surpriză. Pe parcursul câtorva secunde tensionate Stephen se gândi la o posibilitate rapidă și plauzibilă de a preveni ceea ce părea un dezastru iminent. Nu putea să o roage pe Sherry să se retragă pentru a le putea explica - aceasta ar fi umilit-o și ar fi dezamăgit-o total. Nu avu de ales altceva decât să continue să joace farsa în fața familiei lui, pentru ca mai apoi să le spună purul adevăr, după ce Sherry se va fi dus in camera ei. Urmând acest plan, Stephen îl privi cu avertisment pe fratele său care insista să-I întrebe din ochi despre străină, dar atenția lui Clayon era deja îndreptată spre Sherry și spre tava pe care o ținea Stephen în mână.
- Foarte domestic, Stephen, remarcă sec Clayton.
Stephen puse tava pe masă cu un gest stângaci și îl văzu pe Colfax care aștepta instrucțiuni la ușă. Acesta înțelese că trebuia să aducă băuturile răcoritoare. Se întoarse către grupul care aștepta nerăbdător și făcu prezentările:
- Mamă, vreau să-ți prezint pe domnișoara Charise Lancaster.
Sherry o privi pe viitoarea sa soacră, o văduvă cu rang de ducesă și intră în panică fiindcă nu-și găsea cuvintele. ÎI privi disperată pe Stephen și spuse aproape în șoaptă, de-abia perceptibil auzului celorlalți:
- O singură reverență e de ajuns?
Stephen veni lângă ea și o sprijini ușor de mână cu dubla intenție de a o susține să nu leșine și ca să-i sugereze că trebuia să facă un pas înainte. Zâmbi.
- Da.
Sherry făcu o reverență și simți că i se înmoaie genunchii, dar își adună fărâmele de curaj rămase și reveni la poziția de mai înainte. Când întâlni privirea scrutătoare a femeii in vârstă spuse politicos:
