Tu esti salvarea mea/P.JM/✨

Cap35

Tot ce am putut face în acel moment, a fost să mă așez lângă el, și să îl i-au în brațe.
    Încercând cumva să îl consolez. Deși ma bucur ca mi-a putut spune asta, gândul că a trecut prin așa ceva, la o vârstă fragedă, ma omoara psihic .
   Eu:Cred ca mama ta, ar fi mândră de tine.
Jimin :Mândră de mine? Cred ca glumești!
  Eu :Chiar deloc.
Jimin :De ce dracu ar fi mândră de mine?! Hara, uitate la mine.... Sunt un criminal, un dealer de droguri!
   Eu:De ce trebuie să privesti numai partea rea? Privește și partea buna.
   Jimin :Care e aia?
Imi pun palma pe obrazul lui, făcându-l să ma privească.
   Eu:Dacă nu erai tu , eu încă eram acasă, abuzată în fiecare zi de către tatăl meu. Jimin..... Mi-ai salvat viața.
     Înainte să m-ai spun ceva, Jimin se năpustește asupra buzelor mele, începând să le sărute flămând. Nu m-am împotrivit.... Cumva voiam asta, voiam să îi simnt buzele peste ale mele.   
     ** A doua zi. **
Mă trezesc dimineață din cauza unui zgomot ciudat .
   Mă întorc pe cealaltă parte, privindu-l pe Jimin cum doare , și sforăie. Zâmbesc.
  Stând să-l privesc, mi-am amintit ce s-a întâmplat cu o seara în urma .
   Toate săriturile lui.. Toate atingerile care imi făceau inima si corpul s-a o i-a razna.
    Deși nu a-și fi vrut să mă ridic din pat, am fost nevoită să o fac .
  Mi-am adunat hainele de pe jos, apoi m-am dus către baie .
   ******
Stăteam pe canapea, uitându-mă la televizor, când îl aud pe jimin mormăind un 'Neața , apoi ducându-se pe balcon .
   Jimin :Hara! Vino aici!
Mă ridic repede, ducându-mă la el.
   Eu :Ce este?
Jimin :Ce s-a întâmplat aseara... Sper ca n-ai luat-o în serios.
  Eu :La ce te referi?..
Ofteaza nervos.
   Jimin :Dacă ne-am culcat împreună, asta nu însemna nimic. Doar ne-a luat valul pe amândoi.
     Puteam simți cum lacrimile și-ar fi făcut apariția, dacă nu a-și fi încercat din răs puteri s-a mă abțin din a plânge.
    Schițez un zâmbet, si cu o voce ștearsă spun :
Eu :Nici nu m-aș fi gândit că este altfel.
   Zambeste la rândul lui .
  Jimin :Mă bucur . Eu o s-a plec, trebuie s-a mă vad cu Artemis.
   Eu :Bine... Ne vedem diseara .
Nu mai spune nimic, doar pleacă nepăsător.
    Imi las lacrimile libere sa-mi alunece pe obraji.
   Eu :Sunt atât de proastă! Cum am putut crede că el se va schimba vreodată ?!
   Înainte de a mai spune orice altceva, soneria răsuna în toată casa .
  Imi sterg repede lacrimile, si mă îndrept spre ușa. Mă uit pe vizor, era Alec.
    Deschid ușa încet .
  Alec:Hara! Bună.
Eu:Bună... Dorești ceva?
  Alec :Știu că va suna ciudat, însă am nevoie de o favoare.
    Eu:Care ar fi aia?
Alec :Diseară este organizată o petrecere, în cinstea tatălui meu, dar și în amea . Eu moștenesc toate agențiile, firmele și tot ce mai are tata. Însă nu am o parteneră, asa ca mă gândeam... Vrei sa mă însoțești diseara?