Almas Gémelas

Preguntas y contesto

☆Ares
Acceptă să se mute în biroul meu și nu pot să nu mă bucur , la interior,  desigur , dar mă gândesc și la faptul că ar putea observa felul în care o privesc.
Se așează la birou , își pune căștile în urechi și parcă intră într-o transă , concentrându-se .
Timp de câteva zeci de minute tastează neîncetat,  dar la un moment dat se lasă pe spate , închide ochii și cred că mimează versurile pe care le aude , pentru că își mișcă buzele și dă din mâini.  Brusc , se oprește și se uită repede spre mine , mă prinde uitându-mă și se rușinează , făcându-mă să îi zâmbesc. Îmi zâmbește înapoi,  iar în capul meu deja se încalcă orice promisiune de a nu mă apropia de ea . O spun de parcă sunt irezistibil , sunt , dar nu pare genul care să se mulțumească doar cu niște pătrățele și "un polvo" și gândindu-mă la asta realizez că eu sunt genul și găsesc încă un motiv pentru care să mă potolesc.

☆Alana
Aproape că termin de redactat întrebările, dar mă ia valul când în căști începe să vibreze "Veneno"  de la Anitta și fără să îmi dau seama mă las pe spate și încep să mimez versurile . Realizez abia după ce mă fac de râs că sunt în biroul lui , deschid ochii și îl văd că mă vede și îmi zâmbește.  Nu stiu de ce zâmbesc , de rușine , normal și de atâta rușine îmi vine să îmi scot un ochi.
După câteva minute , după ce mă calmez , îmi fac curaj și merg să îi dau depoziția.
Îmi face semn să o pun pe birou și se ridică.
- Să mergem să mâncăm , îmi zice și nu așteaptă să îi răspund , pornind spre ușă.
Mă uimesc când aproape că strig după el să mă aștepte și mă grăbesc să îmi iau geanta.

☆Ares
- Așteaptă-mă,  îmi zice și își ia repede geanta.
Îngheț cu doi pași înainte de a ieși pe ușă și o aștept , îi deschid ușa și îi fac semn cu mâna să iasă ea prima .
Coborâm și mergem spre mașina mea .
O duc la un restaurant cu specific mexican , pentru că e singurul de acest fel pe care îl știu,  și pentru că obișnuiam să mănânc aici în copilărie,  cu bunicul. Mă gândesc că datorită originii ei , îi place acest tip de mâncare.
Ne așezăm la masă ,  ne sunt aduse doua meniuri și atmosfera începe să devină "cripy " așa că decid să sparg gheața.
- Șiiii.....din ce parte a Colombiei ești? Se uită mirată probabil de faptul că știu de unde este.
-Știu că ești "una colombiana" din cauza a cum vorbești , bunicul meu era din Colombia și vorbea la fel ca tine .
- M-am născut la Medellín , dar când aveam 10 ani ,  părinții mei au divorțat și m-am mutat cu tata în Bogotá.
-Bunicul era din Baranquilla,  obișnuia să mă aducă aici , ca să mănânc "algo ricó" , pentru că este cam singurul restaurant care nu servește numai "fish and chips "și spunea că mâncarea mexicană e aproape la fel de bună ca cea columbiană.
- De fapt , aș putea spune ca este la fel de bună , spune și zâmbește și simt că am trecut pragul de "total necunoscuți" .

☆Alana

Mă uimește cât de dezinvolt poate să fie și cât de mult îmi place să vorbesc cu el . Vorbim despre familii și,  coincidență sau nu , ambii suntem "singuri pe lume" , fără părinți , pentru că ai mei locuiesc în Colombia și ai lui au murit când era mic , fiind crescut de bunici.
Ne ridicăm de la masă pentru a ne întoarce la birou și când să ies pe ușă , calc pe tocul ușii și îmi rup tocul pantofului aproape căzând peste Ares ,  care mă prinde instinctiv și mă împiedică din a mă face de râs și mai tare.
Ajung la birou și mă descalț de pantofii mei , acum inutili , pentru că nu puteam să merg cu ei.
La 17 , mă ridic de pe scaun și îi spun că plec acasă , mă aplec să îmi iau pantofii de jos și pornesc spre ușă.
- Așteaptă,  cum o să te duci așa acasă?
- Vine cineva să te ia ?
- Nu , o să îmi comand un uber
-Desculță? Nu , te duc eu ...
- Nu cred că ....
- Cred eu , îmi zice și îmi deschide ușa.
Tot drumul vorbim doar despre drumul în sine , eu dându-i indicații și el mai întrebând din când în când.
Când ajungem în fața blocului,  se întunecase deja , oprește în parcare și mă mănâncă limba...
- Vrei să urci , "Ares"?
- Păi măcar să fac pe cavalerul până la capăt și să te duc în siguranță acasă,  zice și zâmbește mult prea sexy pentru a mă abține având în vedere situația în care ne aflăm.
Mă abțin totuși și ajungem în apartament .
Mă încalț cu niște papuci pufoși și îi fac semn să se așeze pe canapea .
- Îți aduc ceva de băut? Vin? Whiskey?
- Sunt cu mașina...
- Scuze , cafea să fie atunci ....
Merg spre bucătărie , care nu este despărțită de living , fiind "open space" , dau drumul la aparatul de cafea și când mă întorc spre el ca să îl întreb ce fel de cafea vrea , îl văd în spatele meu , fără sacou și cravată și cu mânecile suflecate .
Mă uit la mâinile lui , cu degete lungi și urc spre braț unde observ un tatuaj , de fapt o parte din el .
- Ce fel de cafea vrei? Latté? Capuchinno?
- Neagră,  simplă,  fără zahăr , spune pe un ton atât de hotărât și viril , în capul meu , încât  îmi mușc buza uitându- mă la el. 
Îmi observă gestul , dar din fericire nu îl dezgust ...
- Locuiești singură?
- Da , nu prea am prieteni și în plus îmi place compania mea , zic și râd singură de narcisismul meu ....
Râde
- Pero , un hombre,  tienes un hombre?( Dar , un bărbat,  ai un bărbat?)
Vorbește în spaniolă...cu brittish accent...
Încep să mă încălzesc în tot corpul , îmi dau cu mâna prin păr și mă întorc spre aparatul de  cafea.
- No , a mi no me gusta tener una relacion,  yo solamente me la pasó bien de ves en cuando ...
(Nu , nu îmi place să am relații,  doar mă mai distrez din când în când...)
- Nu mai cred în iubire , me jodí
- Mmm ...
Creierul îmi face " infarct " , mă înroșesc și mă întorc spre el cu cănile în mână.
Mă uit la el și îi dau cana , încerc să ignor ce tocmai am auzit și merg spre canapea urmată de el.
Îl privesc în timp ce se așează  , este exact genul meu : brunet , cu ochii negri , bine-făcut , înalt , bronzat și pare că are în palmares multe inimi frânte. Aproape că îmi doresc să îl dau dracu de profesionalism când e destul de aproape încât să îi simt mirosul . Miroase a fum de țigară,  a struguri și a "te pot ridica la cer cu un deget"...
- Dar tu? Ai pe cineva?
- Da,  am mai multe fete pe care le sun când mă plictisesc ... Glumesc , oarecum ...
- Nu cred că am avut niciodată o relație,  pur și simplu nu înțeleg cum poți să vrei pe cineva de mai multe ori , mă înțelegi?
Sunt uimită de cuvintele lui , dar nu ar fi trebuit , având în vedere atitudinea lui ... nimeni nu i-ar putea suporta "comenzile " , dacă așa face și cu ceilalți.  E un fel de eu , varianta cu pătrățele,  dar cu același  " vă dau dracu pe toți" , același " e doar sex" , el mismo cabrón (același nenorocit).

- Când începe procesul ?
- Peste două zile trebuie să mergem în Chester și sper să terminăm repede , nu îmi place să o lungesc aiurea...
- Chester?
- Da , am uitat să îți spun.... Clienta noastră locuiește în Chester,  la fel și bastardul care a agresat-o.
- Bastardul? Ești sigur că este vinovat?
- Da , adică ce motiv ar avea ea să mintă? Nu este milionar și are o atitudine de hoț de buzunare . Nu cred că minte pentru că vrea să aibă o relație cu el.
- Ai fi surprins să afli cât de proaste sunt femeile îndrăgostite...
Râde , râd și eu și îl văd cum se ridică.
- Plec , s-a făcut târziu, ne vedem mâine...
Îl conduc spre ușă și observ un alt tatuaj când se îmbracă cu sacoul,  i se deschide un nasture la cămașă.
Rămânem în ușa uitându-ne unul la celălalt pentru câteva zeci de secunde. Într-un final își mușcă vizibil puternic buza și pleacă ca din pușcă .