Police of lost Angels

Ziua răzbunării

||Capitolul 18||

~PERSPECTIVA CELESTIEI~

Mă trezesc și îl văd pe Derek lângă mine dormind dus. Mă bucur că ne-am înpăcat, dar am în cap ca azi să-l ignor, să vadă și el cum m-am simțit eu. Mă ridic și ies pe terasă, unde îi văd pe Nate și Evelyn îmbrățișați stând cu spatele la mine în celalalt balcon. Pășesc încet până în cameră apucând telefonul și mă întorc pentru a le face o poza. Din neatenție am uitat să îl dau pe silențios și când am facut poza s-a auzit un "click" cea ce ia facut pe cei doi să se întoarcă repede spre mine. Evelyn mă privește roșie în obraji, nu știu daca e de la mine că i-am prins așa sau de la el.
- Îmi pare rău dar n-am putut rezista, sunteți așa drăguți. Spun cu o voce de copil zâmbind.
- Serios Celest? Spune Evelyn.
- Cât se poate de serios. Spun așezându-mă pe scaun.
Aceștia doar surâd scurt. Din cameră se aud câteva zgomote semn că Derek s-a trezit, acum e momentul să îmi pun planul în aplicare. Iese și el pe balcon.
- Salut frate! Spune Nate.
- Salut! Ce faceți? Spune dându-mi un scurt pupic pe păr.
NU ZÂMBI! NU ZÂMBI! Trebuie să duci planul la bun sfârșit, nu-l strica din prima.
- Vorbim. Spune Evelyn scurt.
- Celest?
Îmi întorc capul spre el așteptând să văd ce vrea.
- Ești bine? Întrebă puțin suspicios.
Aprob din cap.
- De ce ești așa tăcută deodată, până acum râdeai de zor. Te doare ceva? Întrebă Evelyn.
- Ce? Nu! Sunt bine! Afirm eu.
- Nu prea pari. Ești sigură? Întrebă Derek lundu-mă de mână.
Îmi trag mâna din strânsoarea lui și aprob din cap.
- Ești supărată? Continuă el șirul întrebărilor.
Dau negativ din cap. Dă să spună ceva dar io tai din start când mă ridic de pe scaun întorcându-mă cu fața spre Evelyn.
- Hai în cameră să vorbim ceva. Spun eu acesta sărind numaidecât balustradă și intră în cameră cu mine.
- Stai! Spun în șoaptă închizând ușa balconului și punându-mă după peretele de lângă aceasta.
- Celest, ce faci? Întrebă nedumerită.
- Fii atentă! Astăzi vreau să-l ignor pe Derek toată ziua pentru a vedea cum m-am simtit eu când el m-a ignorat, acum taci și ascultă.
Aceasta se duce numaidecât lângă celalalt perete începând să asculte.
- Ce s-a întâmplat? Îl întrebă Derek pe Nate.
- Nu știu până să vii tu era foarte glumeață și veselă, dar după ce ai intrat în balcon s-a schimbat complet. Spune Nate.
- E supărat pe mine! Afirmă Derek.
- Frate îți spun sincer că are de ce, chiar dacă a făcut ce a făcut nu ai procedat bine țipând la ea. Contină Nate.
- Știu și îmi pare rău! Spune acesta.
- Și ei i-a părut, iar tu doar i-ai întors spatele. Trebuie să o împaci.
- Ai dreptate! Spune și Derek.
Mă desprind deodată cu Evelyn de perete așezându-ne cuminți în pat. Acum știu ce vrea să facă deci nu mă poate îndupleca așa ușor. Cei doi intră în cameră și se uită la noi.
- Haideți la masă! E deja 11:18. Spune Nate.
- Eu nu vin. Nu mi-e foame. Mergeți voi. Spun lăsăndu-mă pe spate în pat.
- Nici să nu aud așa ceva! Celest n-ai mai mâncat de două zile! Spune Evelyn serioasă.
- Două zile?! Spun Nate și Derek în cor.
- Cum adică două zile Celestia? Spune Derek vizibil nervos.
- Pur și simplu nu mi-a fost foame. Uite, în modul ăsta și slăbesc. Spun uitându-mă la Evelyn.
- Știu că vrei să slăbești, dar nu așa! Spune ea.
- Ce contează care, cum. Important e că o fac, nu? Spun râzănd scurt.
- Celest, știu că faci asta din vina mea, așa că ridică-te să mergem. Spune Derek, de data asta pe un ton mai scăzut.
- Am spus că nu mi-e foame! Spun eu iritată.
- Bine, dacă așa vrei, așa facem, cerule! Spune acesta lundu-mă ca pe un sac de cartofi.
- Derek?! Lasă-mă jos! Spun eu nervoasă.
O văd pe Evelyn ce râde de mine.
- Să nu care cumva să râzi pușlama mică, de ce mereu mă pârăști, ă?
- Pentru binele tău! Spune ea încă râzând.
__________________

La masa nostră îsi fac apariția și gemenele imediat ce ne așezăm.
- Neațaa! Spun ele la unison.
Nu le răspundem.
- O ce să vezi! Și a facut apariția la masă și criminala. Spune Maria către sora ei, amândouă începând să râdă. Apuc un pahar cu apă aruncându-l pe ea. Aceasta țipă uitându-se șocată la mine.
- CE NAIBA FACI FEMEIE NEBUNĂ?! Țipă ea ridicându-se de pe scaun.
- Te-ai cam aprins roșcat-o, m-am gândit să te sting. Spun auzind câteva chicoteli din dreapta mea.
- O SĂ PLĂTEȘTI PENTRU ASTA, CRIMINALO! Strigă nervoasă.
- În mod normal te-aș rupe în bătaie, da un mic bun simț mă oprește în momentul ăsta. Spun ridicându-mă si plecând.
Nu, nu e nici un bun simț, dar mi-e frică să nu îi dau vreo lovitura ce ai putea fi fatală. Ies din hotel și încep să mă plimb printre străzile sătucului. Deodată aud un urlet de durere de undeva de pe câmp. Fug în direcția indicată de sunet și după miile de tufișuri dau de o stafie întinsă pe iarba verde ținându-se de picior și urâlând. O fii una din stafiile de aseară împușcate de Nate si Evelyn? Dar de ce e aici ziua? Ce naiba se întâmplă? Trebuie să îl eliberez, dar care era vraja? Doamne, nu mi-o mai amintesc! A, ba da, gata ! Mă apropri de el începând să rostesc cuvintele.
- Incantatia a inceput
Iar omul de noi stiut
Ce se afla sub aceasta vraja
Va reveni inapoi la viata
Om s-a nascut
Om a fost la inceput
Asa va continua
Pana viata il v-a lasa
Demonul cu ochii albi dispare în locul lui apărând o femeie de vro 30 de ani. Mă aplec lângă ea și o iau de mână.
- Sunteți bine doamnă? O întreb eu îngrijorată.
Mă uit la piciorul ei și văd că nu are nimic, poate ceea ce pățește ca stafie, nu o afecteza ca om. E un detaliu bun.
- Da, dar ce am pățit? Întrebă aceasta nedumerită.
- Stiți istoria acestui sat? O întreb ajutând-o să se ridice.
- Da!
- Toată?
- Da!
- Ei bine....asta ați pățit. Spun ajutând-o să se țină pe picioare.
- Doamne! Îți mulțumesc că m-ai salvat!
- Nu aveți pentru ce! Îi zâmbesc eu.
- De aici mă descurc. Spune imediat ce ajungem din nou pe stradă.
- În regulă, aveți grijă! Spun făcându-i cu mâna 
- Și tu drăguț-o! Spune făcând dreapta pe altă străduță.
Răsuflu ușurată și mă uit la cer. Am luat o viață, dar am salvat alta. Sper să mă poată ierta cel de sus odată și odată, chiar dacă eu nu pot face asta.
- Cine era femeia? O aud pe Evelyn întrebând.
Tresar speriată întorcându-mă numaidecât spre ea și observ că e cu Nate și Derek.
- O stafie. Spun scurt.
- Ai deposedat-o? Întrebă Nathaniel.
Aprob din cap.
- Dar ce căuta ziua aici? Întrebă Evelyn nedumerită.
- Habar n-am! Era întinsă pe iarbă și se ținea de picior. Cred că e una din cele de aseară. Spun ridicând din umeri.
- Bravo! Îl aud pe Derek din spatele lui Nate și Evelyn.
Îl ignor.
- Uite știu că ești foarte supărată pe mine și crede-mă, o merit! Dar nu mă pot controla la nervi. Din păcate dacă vrei să fii cu mine v-a trebui să mă accepți așa, cu tot cu nervii mei exagerați. Spune apropiindu-se de mine.
Offf și uite cum îmi strică tot planul.
- Cine a zis ca te vreau? Întreb când acesta mă ia de talie trăgându-mă spre el.
Râde scurt.
- Ochii tăi! Spune el.
- Awwwwwwww. Spune Evelyn și râde.
- N-am cum să neg, asta chiar a fost drăguț. Spun râzând.
- S-a dus de râpă planul? Întrebă ea.
- S-a dus de râpă planul! Afirm eu
- Ce plan? Întrebă Derek și Nate la unison.
Eu și Evelyn ne uităm una la alta apoi ne întoarcem fiecare cu fața la băieți.
- Ce plan? A zis cineva de un plan? Nu noi! Spunem amândouă de odată.
E clar, am dat de belea!
- Ce ar fii să ne întoarcem la hotel și să pândim chestile alea? Sugerez eu.
- Ar fii perfect, hai! Spune Evelyn trăgând de Nate.
__________________

Suntem în balcon așteptând creaturile alea. E deja trecut de 4:00 și ele tot nu au apărut, se pare că în seara asta se lasă așteptate.
- Ce Dumnezeu le i-a atâta? Întreb eu.
- Nu știu, și deja încep să mă enerveze. Spune Nate.
- Nu cred că m-ai apar noaptea asta. Spune Evelyn.
- Nici eu, haideți la somn, de dimineață v-om fii ocupați și trebuie să dormim macar 3 ore. Spune Derek.
- Noapte bună! Spun eu și Evelyn intrând în cameră.
- Și vouă! Auzim din balconul alăturat.
Închid ușa bine și mă arunc în pat lângă Evelyn așezându-mi un picior peste picioarele ei și ea unul peste al meu.
- Cum a fost să dormi cu Nathaniel? Întreb eu cu zâmbetul pe buze.
- Minunat! Ă stai, ce? Mi-a scăpat. Spune dându-si o palmă peste față.
- NU CRED! Bine defapt știam asta, dar nu mă așteptam să recunoști. Spun uimită și fericită totodată.
- Nici eu! Spune învelindu-ne. Acum la culcare că cine știe ce m-ai scoți de la mine.
Râd scurt întorcându-mă pe cealaltă parte și închizând ochii.
__________________

Ora 5:02
Un zgomot puternic se aude făcându-mă pe mine și Evelyn să ne trezim speriate. Mă uit prin cameră căutând sursa sunetului și ce văd mă face să îmi înghețe sângele în vene. Două stafii stau și se holbează la noi prin geamul mult prea mare ce dă spre balcon. Scot un țipă și Evelyn își întoarce și ea capul spre locul în care mă uitam, țipă și ea scurt încremenind pe loc.
- Incantația! Trebuie să zicem incantația. Spun lund-o de mână.
- Da, da! Spune ieșind parcă din transă. Hai!
- Incantatia a inceput
Iar omul de noi stiut
Ce se afla sub aceasta vraja
Va reveni inapoi la viata
Om s-a nascut
Om a fost la inceput
Asa va continua
Pana viata il v-a lasa
Cei doi se transformă înapoi în oamnei și leșină. Iesim repede să vedem cum sunt dar ceva îmi sare în ochii. Pe balconul băieților erau tot două creaturi uitându-se la fel de intens pe geamul lor.
- Se pare că mai avem doi. Spune și mă apucă din nou de mână.
- Incantatia a inceput
Iar omul de noi stiut
Ce se afla sub aceasta vraja
Va reveni inapoi la viata
Om s-a nascut
Om a fost la inceput
Asa va continua
Pana viata il v-a lasa
Terminăm vraja iar aceștia se transformă înapoi în oameni și leșină la fel ca ceilalți doi. Băieți ies alarmați din camere cu niște umerașe în mâini. Eu si Evelyn începem să râdem de mama focului.
- Voi erați! Spune Nate răsuflând ușurat.
- Voi așa vă apărați mai nou? Întreb eu încă râzând.
- Nu ne găseam pistoalele. Spune Derek somnoros.
- Cum se face că tot noi îi salvăm și pe ei? Spune Evelyn zâmbind.
- Nu mi-se pare normal! Spun eu întorcându-mă spre cei doi.
- Pentru că țineți la noi! Mai ales Evelyn la mine. Spune Nate
Ne dăm ochii peste cap.
- Hai știu că țineți la noi! Spune acesta sărind peste balustradă. Mi-am făcut griji pentru tine. Continuă el către Evelyn lund-o în brațe.
TELEFONU! Intru grăbită în cameră căutându-mi telefonul. Unde Dumnezeu l-am pus? Sub pătură? SUB PĂTURĂ! Dau pătura la oparte și îl găsesc. Îl apuc repede ducându-mă înpoi în balcon și făcându-le cât pot de repede o poză.
- Hihi! Asta v-a merge direct în albumul nostru. Spun uitându-mă la poză.
- O să mor cu tine! Spune Evelyn jenată.
- Corecție! O să mori fără mine. Spun urcându-măcu fundul pe balustrada dintre balcoane. Toți încep să râdă. Asta îmi place la echipa mea. Chiar dacă ne mai ciondănim câteodată și avem tot felul de cazuri sinistre, niciodată nu uităm să râdem și să glumim. Simt cum o mâna de a lui Derek se asează pe talia mea și cealaltă pe balustradă.
- Ce facem cu ei acum? Spune uitându-se la oameni de pe jos.
- Asteptăm să se trezească și după îi ducem la casele lor. Propune Evelyn încă roșie în obraji.
- Așa v-om face. Spune Nate luând-o de talie pe Evelyn.