Prinsă între două lumi

~Capitolul I~

        Se spune că odată ce ajungi să cunoști partea întunecată a lumii și odată ce ajungi să faci parte oarecum din ea, oricât de mult ți-ai dori să renunți,să te prefaci că nu ai cunoscut-o , nu o să reușești. Și în încercarea disperată de a da înapoi, ajungi să pierzi persoanele dragi ție, dar totodată te vei pierde și tu pe acest drum.

       De multe ori ne punem întrebări de genul: "Cine sunt eu?", " Ce-mi doresc să fac cu viața mea?", "De când a devenit minciuna o soluție?", însa ezităm să răspundem la aceste întrebări și ne dăm seama că răspunsul nu-l primim niciodată când ne dorim, ci după o lungă perioadă de timp. Aceste întrebări mi le puneam și eu de multe ori, întrebări la care răspunsul nu-l vom afla niciodata,însă în timp cu cât trecem prin mai multe încercări ale vieții ,cu atât vom fi mai aproape de răspuns. Dar totuși ar trebui să încep cu începutul,nu?

         Bună, mă numesc Christina, Christina Sholter.Locuiesc împreună cu familia mea într-un cartier din Kansas. Acum am 16 ani și sunt studentă la liceul "The Future Art School". Poate vă întrebați ce talent pot avea,de am ales un liceu de artă. Păi de când mă știu am iubit pictura. Și deși nu acordam prea multă importanță acestui lucru când eram mică,acum desenul a devenit totul. Prin el îmi pot exprima tot ce simt și trăiesc,tot ce face parte din existența noastră. Toate acestea sunt așternute pe o simplă foaie albă,care devine în scurt timp o poveste. Ceea ce consideram când eram mică ca fiind un lucru al copilărie,un lucru pe care copii până la o anumită vârstă îl consideră precum un joc, acum mi-am dat seama că poate reprezenta destinul meu. Lăsând acest lucru la o parte,o să fac o scurtă prezentare a familiei mele. O să încep prin a spune că familia mea este formată din mama (doamna Sarah, uneori alias "Regina Ghețurilor"), tata( domnul Austin, alias "Șeful") si bineînțeles eu,în caz că nu v-ați dat seama. Nu o să încep să dau prea multe detalii,pentru că familia mea nu are o istorie prea  "strălucită", din contră este o familie cât  de cât modestă care încearcă să trăiescă după societatea modernă din secolul XXI. Mama este o femeie caldă, grijulie,dar uneori prea grijulie,motiv pentru care uneori este exigentă. Pe când tata este o persoana glumeață, care deși lucrează destul de mult, nu uită zilele când avem ieșirile în familie sau seara filmelor în familie sau alte lucruri. Nu are un grad înalt la nu știu ce firmă renumită, ci este contabil la o firma de katering din oraș numită "Good and Fast", unde este apreciat pentru munca depusă.

         Dar totuși povestea mea începe într-o zi de vară, o zi ca oricare alta. Și mai exact cu 3 zile înainte de sfârșirea anului școlar și de venirea primei zi din mult așteptata vacanță de vară. M-am trezit foarte obosită pentru că nu prea dormisem noaptea. Toată noaptea am umblat într-o lume magică, plină de pericole și nu numai. Mai exact într-un roman care m-a fascinat de la primele file. Un roman care cuprindea toate genurile mele preferate: aventură,mister,dragoste,răzbunare. "Jurnalele Vampirilor" căci despre el este vorba,povestește triunghiul amoros dintre o vampiriță și doi muritori. Dar Katherin, vampirița îi trădează pe cei doi muritori, Stefan și Damon,care erau frați,omorându-le familia și transformându-i și pe ei în vampiri. Cu fiecare pagină citită, mintea mea își forma scenariul și trăiam povestea ca și când aș fi fost prezentă în roman.
     Razele soarelui care tocmai ce răsăriseră treceau atât de ușor prin stratul subțire al geamului din camera mea,încât lumina toată încăperea,iar aerul curat care intra pe geam aducea cu el totodată și mirosul de vacanță. Gândul meu acum era doar la lumea în care trăisem timp de o noapte și pe care urma să o retrăiesc,în fiecare zi și noapte de acum încolo. După ce m-am spălat pe față,cum obișnuiesc sa fac în fiecare dimineață ca să îmi revin după somn, m-am dus să îmi pregătesc micul dejun pe care urma să îl iau în fugă pentru că eram în întarziere. Am rămas puțin uimită de ceea ce am văzut in bucătărie .Se pare ca mama mi-o luase înainte și îmi pregătise ea deja micul dejun,ceea ce nu obișnuia sa facă.
            - Bună dimineața,scumpa mea! îmi spuse ea cu o voce caldă.
            - Bună dimineața! i-am răspuns mai mult în șoaptă.
            - Ce s-a întâmplat? Ești cam adormită! Iar nu ai dormit azi-noapte?Iar ai stat să citești romanele alea fără pic de logică?
               I-am aruncat o privire puțin încruntată din care să înțeleagă, că nu am de gând să îi răspund la întrebare. Știam că dacă o fac o să se creeze o "mini-ceartă" de dimineață, iar acesta era ultimul lucru pe care mi-l doream. De obicei mama spune că romanele pe care le citesc sunt "inutile",o piedere de timp,considerând că nimic din ele nu este educativ. Dar asta e concepția părinților,nu? Ei cred că știu totul, că de fiecare dată au dreptate, că și ei au fost tineri și au trecut prin ce trecem noi, dar țin să spun că în mare parte se înșeală. Da, e adevărat și ei au fost tineri și știu cum e să fii adolescent. Însă în ziua de azi totul se schimbă. Oamenii,sentimentele,amintirile,locuri, totul se schimbă pe zi ce trece.De ce? Pentru că ăsta e descursul vieții.Ne dorim cu ardoare să facem un lucru,încât ne atingem acest scop,dar pe parcurs ne plictisim de el și ne dorim altceva.Și așa apar lucrurile noi,iar cele vechi sunt date uitării.