Ai vânătăi
Pe umeri.
Câte constelații
Și-au pus capul
Pe pielea ta
Și s-au sprijinit
De respirațiile tale
Goale?
Suntem necuvântători
Când ne privim.
Nu vreau să-ți
Văd nici vânătăi,
Nici galaxii,
Nici respirații.
De câte ori
Nu ne-am înecat
În cosmos?
Șterge-ți praful
De stele
De pe buze
Și pășește.
Îți voi număra
Eu respirațiile,
Până când nu mai ai
Nevoie de oxigen
Ca să crezi în
Ceruri.
Am zărit în ochii
Tăi două planete
Albastre.
Albastre ca sângele
Meu, cel pe care
Îl las să sfideze
Gravitații.
Nu te pot opri
Din cădere,
Așa că
Voi cădea
Și eu
Cu tine.
16 iunie 2021
B.M.N.
CITEȘTI
Printre pliurile inimii
PoesíaNemurirea nu poate fi persiflată, ci transpusă în versuri. Iată o nouă perspectivă asupra vieții, reflexia unui ciob dintr-o oglindă spartă, a paradoxurilor stelelor, a cuvintelor ascunse printre pliurile sufletului meu. NOTĂ: Poeziile marchează evo...
