Prima dată când ne-am întâlnit, palmele tale erau reci. Acum însă trezesc doar sentimente fierbinți în mine.
Doi actori. Un film de dragoste. Sentimente care nu făceau parte din scenariu. Și secrete vechi.
Ce se întâmplă atunci când te întâlnești c...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
════════════════════════════════════
𝗔𝗷𝗮𝘅 𝗙𝗼𝗿𝗯𝗲𝘀
Încerc să îmi păstrez emoțiile pentru mine, astfel că după o pauză de câteva minute, decid că o să rezolv mai târziu problemele. Componentele din telefon nu păreau atât de deteriorate— Poate exista măcar o mică șansă pentru a salva totul. O să-mi bat capul mai târziu cu asta. Trebuia să mă întorc înapoi la filmări, iar singurul gând din mintea mea ar trebui să fie doar scenariul. Astfel că trag o gură largă de aer și cobor afară, după restul echipei de filmări. Ridicându-mi privirea spre cer, observ câțiva nori adunați sus, dar păreau destul de departe. Chiar dacă vântul bătea puternic.
— Acum ce se filmează? Îl întreb pe James, privind de departe scenele.
— Cred că despărțirea lui Andrew de prietena sa. Cel puțin asta pare să fie, eu nu știu povestea, dă din umeri.
Răsfoiesc paginile, ajungând până la următoarea scenă pe care trebuia să o filmăm azi, trecându-mi privirea fugitiv printre cuvinte. Învățasem ceva, dar nu știam atât de bine. Din fericire, puteam să mă bazez pe memoria mea de termen scurt, care o ducea binișor atunci când aveam nevoie de ea.
— Pot repeta cu tine? Pun întrebarea, iar James își îndreaptă atenția spre mine.
— Mhm, yeah sigur. Ce trebuie să fac?
Îi întind scenariul și îi fac semn.
— Tu ești Andrew. Tocmai ce te-ai despărțit de iubita ta, eu trebuie să discut cu tine și să îți cresc dispoziția. Și la un moment dat aproape ne sărutăm.
— 'Mkey, am înțeles, făcu un pas în spate. Nu ai voie să te uiți în scenariu, îl lipi mai aproape de fața sa.
— N-am de gând să trișez. Minunat, merci. Deci acum eu mă prefac că mă apropii de tine.
Fac câțiva pași în spate, iar James dă pozitiv din cap. Mă apropii de el și îi zâmbesc scurt, bărbatul mimând o expresie tristă. Aproape îmi aduce un chicotit scurt pe buze, dar mă rezem doar la un zâmbet. Îmi plăcea modul dramatic în care el implica emoțiile caracterului. La un actor profesionist nu vedeai asta, dar chiar și când Ryan—prietenul meu cel mai bun—mă ajuta să învăț scenariul, cu greu mă concentram. Era atât de amuzant să-i văd cum încearcă să se pună în locul meu.
Aveam totuși seriozitatea antrenată în sânge. Sau cel puțin îmi plăcea mie să cred asta.
— Ce e cu fața asta de mort, Andrew? Întreb cu o notă de îngrijorare în glas, apropiindu-mă de dânsul.
