[ÎN CURS DE EDITARE] O poartă către Iad: Auschwitz

Capitolul XXVII

-Vrei sa iti cumpar ceva de la piata?

-Banane. Spuse Eva zambind cu subinteles.

-Altceva?

-Nimic.

-Bine, o sa vin curand, stai in casa.

Asta era ziua libera a lui Evelin, ziua ei de relaxare. Merita ziua aceasta mai mult ca orice, avand in vedere ca muncea zilnic mai mult de 10 ore. Hitler era un adevarat conducator, iar un asemenea barbat avea nevoie si de o secretara pe masura. Ev incerca sa il multumeasca pe Führer, si reusea mai intotdeauna.

Evelin era putin sceptica la inceput, mai ales auzind care erau deobicei relatiile dintre secretare si sefi dar Hitler nu facea parte din aceasta categorie. Era un barbat cumsecade, respectos care isi iubea amanta, pe Eva Braun. Niciodata nu era vulgar sau indecent cu Evelin, o trata ca si pe propriul copil, o invita des sa serveasca masa cu ei dar nimic mai mult. Era doar o secretara si atat.

Dupa cateva ore, Avram s-a intors cu cele cumparate, a deschis usa iar in fata lui, pe pat, statea Ev imbracata doar intr-o camasa de-a lui.

-Ce faci acolo?

-Te asteptam.

-Ai iesit cumva afara?

-Nu.

-Serios? Atunci de ce ai noroi pe talpi?

-Am iesit doar pana in fata casei, m-am uitat sa vad daca nu vi, erai plecat de cateva ore.

-Unde ai fost?

-Ti-am spus. Doar pana in fata casei.

Avram se simtea tradat iar gelozia crestea in el din ce in ce mai tare.

A trantit-o in pat, s-a urcat deasupra ei si a imobilizat-o.

-Spune-mi cine este! Spune-mi! Zi-mi cine mai este in viata ta! Te rog, te implor spune-mi.

Avram a inceput sa planga in timp ce fata ei schita un zambet batjocoritor si satisfacut.

-Iubitule, taticule, cum sa te insel eu pe tine?

Era atat de cruda cu el. Avram era indragostit nebuneste de ea dar Ev prefera sa il batjocoreasca, sa profite, sa il distruga psihic.

-Ar trebui sa calatorim.

-Cum? Parca erai ocupata cu locul tau de munca.

-Pot sa imi iau cateva zile libere.

-Mi-ar face placere sa calatorim. A raspuns el sec.

-Perfect! Maine plecam.

-Esti sigura?

-Absolut sigura.

A doua zi, bagajele erau pregatite, Avram era la volan iar ea pe bancheta din spate.

-Unde mergem?

-Oriunde. A fost propunerea ta, tu sa imi spui unde sa mergem.

-Vreau sa mergem in Elvetia.

-Imi pare rau, dar nu.

-Nu?!

-Nu! Alege oricare alt loc, dar sa fie in Germania.

-Vreau in Elvetia!

-Am spus nu. Eu sunt tatal tau! Eu decid unde mergem, nu tu, o copila!

-Nu esti tatal meu!

-Ba da sunt! Spunand minciuna asta, am inceput sa o cred, si ghici ce? Am obtinut actele si oficial sunt tutorele tau.