Sherry se ridicase pe vârfuri și se străduia să ia o mi despre America de pe un raftul înalt din bibliotecă. O puse pe una dintre mesele din mahon lustruit și se așază. Căuta ceva care să-i reînvie memoria și răsfoi paginile, căutând o informație cunoscută. Câteva desene ale porturilor și orașelor aglomerate, cu străzi pline de trăsuri îi apărură în fața ochilor, dar nimic nu i se păru măcar puțin cunoscut. Volumul era structurat pe capitole în ordine alfabetică și, gândind că imaginile îi vor trezi ceva amintiri, reveni la începutul cărții și întoarse filă după filă. La primul desen de la litera „A" găsi niște informații despre agricultură combinate cu ilustrarea unor câmpuri întinse cu grâu și câteva dealuri line. Tocmai voia să întoarcă pagina când în memorie parcă i se lumină ceva. Era o viziune slabă a câmpurilor cu recolte ale căror lanuri aveau ceva alb în vârf. Imaginea dispăru instantaneu, iar ea începu să tremure și trecu la pagina următoare, apoi la următoarea. ilustrațiile cu mine de cărbuni nu-i amintiră nimic, până ce ajunse la fotografia unui bărbat cu o față pământie, cu nas mare și cu păr negru, bogat, curgându-i în valuri pe umeri. „Indian american" scria sub ilustrație, iar Sherry simți cum îi zvâcnește sângele în tâmple, Privi cu mare atenție chipul acela. Îi era cunoscut? Închise ochii câteva clipe concentrându-se asupra imaginilor confuze care-i dansau prin fața ochilor minții. Câmpuri... și căruțe... un bătrân cu un dinte lipsă. Un bărbat urât care-i zâmbea.
- Shery?
Tresări speriată și se întoarse instantaneu spre bărbatul a cărui voce o liniștea de obicei și o emoționa.
- Ce s-a întâmplat? întrebă Stephen alarmant, observând-o că pălise și privește în gol. Stephen puse o mână pe umărul ei și-i privi obrajii palizi. Atâta tot? Ce citeai?
- O carte despre America, răspunse ea, ușor emoționată de atingerea lui puternică. Uneori avea chiar convingerea că ține Ia ea. O altă imagine îi invadă mintea, mai cețoasă decât celelalte... dar liniștitoare și dulce; îngenuncheat în fața ei stătea un bărbat frumos, brunet, cu flori în mână, contele care parcă îi spusese altădată: Am fost un anonim până ce tu ai apărut în viața mea... nimeni până la tine nu mi-a dăruit iubirea... nimeni până la tine... până la tine.
- Să-l chem pe Whitticomb? întrebă el îngrijorat.
Tonul lui baritonal o trezi din visare și râse, dând negativ din cap.
- Nu, sigur că nu. Îmi aminteam ceva sau îmi imaginam că s-a petrecut.
- Ce anume? întrebă el susținând-o acum pe după umeri, fără să o strângă, dar țintuind-o cu privirea.
- Mai bine nu-ți spun, zise ea roșind.
- Ce era? insistă el.
- Ai începe să râzi.
- Pune-mă la încercare, murmură el.
Sherry privi în sus dezamăgită, făcu un pas înapoi și se așeză pe marginea mesei, lângă cartea deschisă.
- Aş vrea să nu mai insiști cu asta.
- Dar insist, zise Stephen convingător, refuzând să fie descurajat de zâmbetul care-i tremura lui Sherry pe buze. Poate că a fost într-adevăr o amintire, și nu doar închipuirea ta.
- Doar tu ai putea să știi asta, recunoscu ea, apoi deveni preocupată de unghiile lăcuite. Se uită într-o parte și-l întrebă: Aș vrea să știu dacă, din întâmplare, când m-ai cerut de soție, ai spus că erai un anonim până ce m-ai cunoscut?
- Poftim?
- După cât de revoltat pari la această idee, nu cred că ai fi îngenuncheat când mi-ai făcut propunerea.
