Sherry nu ne mai poate auzi acum. A plecat, anunță el și închise ușa salonului. Regret că v-am făcut să așteptați atât, dar ați fost cu toții mai punctuali decât mă așteptasem. Se duse la biroul lui, se așeză și-i privi interesat pe complicii lui, care erau așezați în semicerc în fața biroului, apoi trecu direct la subiect. Decât să ne mai încurcăm în detaliile tehnice ale trimiterii lui Sherry în societate începu el pe un ton condescendent, dar hotărât, ca un om de afaceri haideți să analizăm subiectul soților demni de luat în atenție. Ați adus listele cu cunoștințele voastre, care ar fi de folos în acest scop?
Un murmur se auzi în timp ce doamnele căutau în săculețele lor de mână, iar Whitticomb scoase și el din buzunar listele întocmite de dimineață, la cererea lui. Mama lui se aplecă spre el și-i dădu o foaie împăturită, menționând:
- Fără zestre, domnișoara Lancaster este în mare dezavantaj, indiferent cât de atrăgătoare ar părea oricui. Dacă tatăl ei nu este un om cu avere, așa cum bănuiești tu...
- Îi voi stabili eu o zestre considerabilă, zise Stephen despăturind foaia. Citi primele nume de pe listă și reacția lui varie de la groază la amuzament. Lord Gilbert Reeves! exclamă privindu-și mama. Sir Frances Barker? Sir John Teasdale? Mamă, Reeves și Barker trebuie să fie cu cincizeci de ani mai în vârstă decât Sherry. Iar nepotul lui Teasdale a fost coleg cu mine la universitate. Oamenii aceștia sunt fosile.
- Bine, atunci și eu sunt fosilă! protestă ea. Ne-ai spus să punem pe listă orice bărbat necăsătorit pe care-I cunoaștem şi pentru care putem garanta. Asta am și făcut.
- Te înțeleg, zise Stephen străduindu-se să nu râdă. Poate că încerci să te gândești la niște candidați mai tineri, cu reputație bună, pe care nu-i cunoști chiar atât de bine.
Ducesa încuviință veselă, iar Stephen luă zâmbind lista de la cumnata lui. Surâsul îi pieri imediat de pe buze când văzu șirul lung de nume notate.
- John Marchmann? spuse el încruntat. Marchmann este un sportiv înrăit. Dacă Sherry ar dori să-I vadă vreodată, ar trebui să-I caute pe toate malurile râurilor din Scoția și Anglia sau să-și petreacă restul zilelor pe câmpurile de vânătoare.
Whitney îl privi nedumerită.
- E foarte frumos, totuși, și are o fire veselă.
- Marchmann? E speriat de femei! Bărbatul acesta încă mai roșește în compania unei fete frumoase și are aproape patruzeci de ani!
- Totuși, e blând și drăguț.
Stephen o privi absent, citi următorul nume, apoi i se adresă din nou:
- Marchizul DeSalle nu merge. E un afemeiat înnăscut, ca să nu spunem că e destrăbălat.
- Poate, recunoscu Whitney cu grație, dar are farmec, avere și referințe foarte bune.
- Crowley și Wiltshire sunt amândoi prea necopți și impulsivi pentru ea. Crowley nu e prea deștept, iar prietenul său, Wiltshire e un tâmpit-sadea. S-au duelat acum câțiva ani și Crowley s-a impușcat în picior. Făcându-se că nu-i ia în seamă chicotelile, Stephen adăugă dezgustat: La un an după aceea s-au hotărât să mai iasă o dată pe câmpul de duel, iar Wiltshire a tras într-un copac. O privi dezaprobator pe cumnata sa. Nu a fost deloc amuzant. Glonțul din pistolul lui Crowley a ricoșat din copac și I-a lovit pe Jason Fielding, care se dusese acolo să-i oprească. Dacă Jason nu ar fi fost rănit la brațul drept, Crowley sigur nu ar mai fi plecat de acolo întreg. Dacă Sherry s-ar mărita cu vreunul din ei, ar reuși să o facă văduvă cu propriile lor mâini, credeți-mă. Citi următoarele nume și izbucni: Warren este un filfizon afectat! Serangley e plictisitor de moarte. Nu-mi vine să cred că te-ai gândit la acești bărbați ca fiind demni de a se însura cu o femeie, mai ales când e vorba de una inteligentă, sensibilă și rațională.
