Prima dată când ne-am întâlnit, palmele tale erau reci. Acum însă trezesc doar sentimente fierbinți în mine.
Doi actori. Un film de dragoste. Sentimente care nu făceau parte din scenariu. Și secrete vechi.
Ce se întâmplă atunci când te întâlnești c...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
════════════════════════════════════
𝗔𝗷𝗮𝘅 𝗙𝗼𝗿𝗯𝗲𝘀
Atunci când l-am revăzut a doua zi pe Zander la filmări, nu am îndrăznit să îl privesc în ochi. Chiar dacă mintea mi s-a mai limpezit după ce a trecut efectul alcoolului, eram la fel de furios ca ieri. Nu îmi puteam scoate scena din minte și îmi venea să-l dau cu capul de pereți numai când îl vedeam cum discuta cu regizorul. Atât de liber, nonșalant, indiferent. De parcă nu avea de gând aseară să-i fută nevasta. Tot acest comportament indiferent îmi făcea sângele să fiarbă în vene, iar cu greu îmi mai păstram controlul asupra nervilor.
Zander chiar nu avea deloc obraz.
— Am pastile pentru migrene, aud James cum vorbește lângă mine, iar eu îmi distrag repede atenția de la Blackmore și mă întorc spre el.
— Hm?
— Pari atât de morocănos azi. Te doare capul de la băutură? Întreabă curios și își arcuiește o sprânceană.
Râd încordat și dau pozitiv din cap, dar refuz pastilele. Nu mă durea capul, dar nici nu aveam idee ce altceva să zic. Oricât de interesant îmi era uneori să discut cu James, știam de gura sa spartă. Dacă afla el ceva, afla tot orașul. Și oricum nu aveam de gând să umblu și să le zic la toți ce a făcut idiotul de Zander. În comparație cu el, eu nu mă coboram atât de jos.
— La mulți ani surorii tale, James, îmi adun genunchii lângă pieptul meu, pe scaun, lăsându-mi capul pe genunchi.
— Mulțumesc! Dacă o să afle că ai zis asta, o să înnebunească.
Îmi era somn. Foarte somn. Nu am putut adormi atât de ușor ieri, gândindu-mă nonstop dacă s-ar merita să îi zic regizorului adevărul sau nu. Gândul ăsta m-a mâncat de viu întreaga noapte. Mă simțeam atât de vinovat să ascund asta… în fond, aveam legătură cu el. Când mă gândeam cât de mult este mințit pe la spate, nu mă simțeam deloc okay. Dar în același timp, nu aș putea fi eu cel care i-ar spune adevărul despre "îngerașul său".
Uram atât de mult să păstrez secrete. Mă întrebam dacă Cartwright avea măcar vreo suspiciune? Nici nu știu ce să cred. Nu cred că era prima dată când soția sa făcea asta—era mult prea clar.
Simt câteva degete prin părul meu, iar eu îmi ridic bărbia, gândindu-mă că o fi James. Când îi întâlnesc irișii verzi ai lui Zander, mă dau instinctiv mai în spate, făcând scaunul de sub mine să își piardă din echilibru. Își promptește degetele în spetează, blocându-l în loc, încât să nu cadă. Îl privesc cu o tentă de dezgust, iar bărbatul își drege glasul.
