Police of lost Angels

Înmormantarea

||Capitolul 21||

~PERSPECTIVA LUI EVELYN~

Nate si Derek erau inca in stare de soc dupa cele întâmplate in misiune.
Eu, Celest si Derek eram in pauza noastra, așezati la masa la care stam de obicei, afara, pentru a manca.
- Faptul ca Derek este deprimat desi esti vie ma face sa fiu si eu deprimata. Spun eu uitandu-ma la Celest.
- Nu e vorba doar de Celest, e vorba de amandoua, imi puteam pierde iubita si cea mai buna prietena. Continua el uitându-se la mine in timp ce se joaca cu mancarea.
- Voi doi sunteti cei mai buni prieteni? Dar credeam ca v-ati imprietenit acum 4 ani... adica odata cand m-am imprietenit si eu cu el. Afirma Celest mirata.
Ceea ce nu stia ea, este ca eu si Derek suntem prieteni inca de cand el era clasa 11a iar eu a 6a. Chiar daca era o diferenta MARE de varsta, ne intelegeam foarte bine. Eram vecini, si mamele noastre prietene bune. Pe langa asta, el era prieten cu Nathan pe atunci, Derek mai incerca sa il convinga ca nu este in regula comportamentul pe care il avea fata de mine si alte fete. Oricum, cand eram in clasa a 12a, îi povestisem lui Derek despre Celestia, acesta a vrut sa o cunoasca. Atunci se indragostise de ea. Diferenta dintre noi era de 7 zile, verisoara mea fiind mai mare. In 19 octombrie Celest implinise 18. Derek avea deja 23 de ani. A placut-o inca de atunci. Eu eram cea la care venea sa ceara sfaturi, logic, cum Celest e proasta, nu si-a dat seama pana acum.
Cand roscata venise, parca a dat totul peste cap, cred ca i-a otravit ochii sau ceva, in fine, pana la urma a trecut si de nenoro- adica, roscată. Desi, inca mi-se pare ca poarta o peruca de par de capra vopsit in rosu, macar e bine ca nu îi mai place de ea.
- Corect, nu ti-am zis de cat timp ne cunostem... continui eu.
- Da, pai ne stim de cand avea verisoara ta 4 ani. Spune Derek.
- 4 ANI?!?! Striga Celest.
- Da, uneori trebuia sa am grija de ea, si cand a facut 11 ani am inceput sa vorbesc mai multe cu ea, si ma ajuta cat putea deci...da, suntem cei mai buni prieteni de mai bine de 10 ani. Raspunde Derek.
- Dap, romanticul asta, cate planuri avea cu tine cand te-a cunoscut prima data, doamne... spun eu cu un zambet pe fata, luandu-mi paharul cu apa de pe masa.
- Umm...N-am de gand sa intreb... spune Celest.
- Nu-mi spune ca nici acum nu stiai ca Derek te placea de cand te-a vazut prima data. Spun eu uitandu-ma la Celest mirata.
- Pe bune? De cand aveam 18 ani?
- Mama mea si matusa ta, tu chiar esti proasta de-a binelea. Spun eu întorcându-mă la paharul meu cu apa.
- Știi că sunt grea de cap, lasă-mă. Spune ea.
Toți trei începem să râdem.
Nathan vine cu mancarea sa insfarsit. Se aseaza langa Derek si incepe sa manance, parca era putin furios.
- Esti bine? Intreb eu uitandu-ma la el.
- Pff, normal! De ce nu as fi? Ooh, da, corect, ieri incepusem sa plang deoarce credeam ca moare persoana penteu care mi-as da viata, dar nu murea, juca teatru, deci nu, nu sunt suparat, nici nervos, si nici alte chestii de genul. Spune Nate sarcastic si ironic in acelasi timp.
- Nate, nu o lua personal, a trebuit sa facem asta, camatarul ne voia moarte, l-am pacalit si l-am invins. Continui eu.
- Daaa, si nu ne puteati spune si noua? Asculta, nu suna mai bine asa? ,,Camatarul va voia moarte, l-am pacalit DOAR PE EL, NU SI PE IUBITII NOSTRII, si l-am invins. Continua el uitându-se câş, dar si nervos totodata la mine.
- ASTA A SPUS DIRECTORUL SA FACEM! Spun eu.
- DACA ÎȚI PĂSA, IMI SPUNEAI CA O SA TE PREFACI MOARTA! Spune si el.
- NATHAN, TREBUIA SA PARA REAL. Continui eu.
- SUNT UN ACTOR GROZAV! Raspunde el.
- ATUNCI DE CE NU TI-AI DAT SEAMA CA NE PREFACEM. Zic eu.
- SUNT ACTOR, NU IMI DAU SEAMA DACA CINEVA JOACA SAU NU, UN ROL, EU JOC ROLUL! Continua el.
- Bine, gata, Nate, stiu si ele ca nu a fost in regula sa ne minta, dar sa incepi sa spui de cariera ta de actor a depasit orice limita. Spune Derek.
Nate inca era nervos si suparat pe mine.
Pauza se termina, ne ridicam si mergem in birouri pentru a ne mai uita pe cazurile vechi, cel putin, eu asta faceam.
Super, o alta pata pe dosar...de ce trebuie sa mananc non stop...
Revenind la treaba, ma mai uit de cateva ori pe cazurile vechi, printre care si cazurile supranaturale. Ma holbez la imagini in care se obesrva cum spiritele din ultima misiune dispar in neant cu tot cu ceata lor.
Nu pot sa cred ca am scapat inca o pată, mai ales pe documentul asta! Sunt foarte aeriana in uiltima vreme...
Cand sa vreau sa sterg pata de pe poza, Celest intra ca o furtuna in biroul meu.
- Avem o noua misiune! Incepe ea.
- Anume? Intreb eu confuza.
- Nici eu nu stiu, hai la director, a spus sa fim toti 6 acolo. Continua ea.
Imediat ce las documentul cazului trecut inapoi, ma ridic numaidecât de pe scaun si ies pe usa urmând-o pe Celest.
Ajungem de-ndata in biroul sau unde eram asteptate de catre ceilalti.
- Avem o noua misiune, v-a implica din nou costume. Spune directorul.
- Perfect! De data asta sunt cu Natey! Spune blonda facandu-i cu ochiul.
- Pff, buna gluma, sa n-o mai faci, schimba ținta blondo. Spun eu serioasa uitându-mă la ea.
- Te rog! Cred ca l-ai vrajit oricum, adica, cum s-ar putea uita la una ca tine, avandu-ne pe noi doua pe aici. Spune si roscata uitându-se urat la mine. N-am dreptate D?? Spune ea întorcându-şi privirea spre Derek cu un zambet mare.
- Sa vezi ce vraja îți dau in nasul ala...
- Da, nu! Spune Derek oprindu-ma sa spun o prostie si răspunzându-i la intrebare roscatei. Care spuneati ca e misiunea domnule? Intreaba el uitându-se spre director.
- Pai, misiunea implica o inmormantare..., doi adolescenti sunt cautati de un criminal din cauza parintiilor. Adultii au omorat niste oameni de ai criminalului iar deoarece acestia s-au sinucis pentru ca nu voiau sa moara de mana altuia, acum criminali vin la inmormantarea lor pentru a le omorî copiii drept razbunare, care vor fi prezenti acolo. Continua el.
- Suna oribil! Spune roscata stand cu mana in sold.
- Misiunea voastra este sa opriti criminalul de ai baga pe copii in pamant dupa parintii lor, va trebui de asemenea sa va costumati in niste haine negre pentru inmormantarea parintiilor adolescentilor.
- Da...superb...spune Celest uitându-se la director.
- Sincer, ne dati cele mai unice misiuni...ce pot spune...continui eu.
- Inmormantarea e la 16:45, aveti timp sa probati costumele care vi le-a lasat Stefan in birourile voastre cat timp discutam.
Ma intorc in birou si vad rochia neagra ce era pregatita pe canapeaua moale.
- Cred ca glumesti...soptesc eu.
- Ai de gand sa porti aia, nu-i asa? Aud ca spune cineva din directia usii.
- Nup, o sa imi iau niste blugi si un tricou negru. Raspund eu.
- Nu, o sa porti aia! Continua Nate.
- De ce as face asta? Spun eu uitandu-ma la el.
- Pentru ca sunt inca suparat pe tine, asa ca o sa porti rochia ca sa imi treaca din suparare. Spune el cu zambetul pe fata.
- Uneori am impresia ca ma vrei doar pentru corp. Spun eu apropiindu-ma de el.
- Nu, doar ca nu te-am mai vazut de la ultima misiune in care am purtat costume, imi e si mie dor sa te vad mai elegant imbracata. Spune el cu un zambet mic.
- Ahaaaa, siguurrr. Zic eu ducandu-mă spre canapea.
- Serios, trebuie sa o porti, asa a zis sefu. Continua el uitându-se serios la mine.
- Bine bine, facem ce spune directorul. Spun eu putin suparata.
- Cum altfel? Continua Nate. Oricum, ma duc sa ma imbrac in costum, mai avem doar 25 de minute pana incepe misiunea.
El isi face iesirea, apoi, merg cu rochia in mana spre baie si o pun pe mine, alaturi de accesoriile care veneau impreuna cu ea.
__________________