Police of lost Angels

O noapte normala

||Capitolul 30||

~PERSPECTIVA CELESTIEI~

- Asta nu arată bine. Spun eu încercând să nu vomit.
- Ar trebui să ieșim afară. Sugerează Derek.
- Frate ai înnebunit? E periculos! Spune Nate.
- Știu, dar nu avem ce face, daca nu e mortul ăla si e un om ce a comis o crimă e groasă treaba. Afirma el.
- Bine. Fetelor, stați în spatele nostru. Ne spune Nate uitându-se insistent la noi.
- Hei, tu ești cel care abia a ieșit din spital nu e-.... Știi ceva? Aveți drum liber. Spun arătând spre ușa deschisă a biroului.
Acesta imi zâmbeste amuzat după care îi face un semn din cap lui Derek și înaintează amândoi umăr la umăr cu pistoalele întinse în fata.
Ieșim în cele din urmă din sectie. Se pare că înăuntru totul e în regulă deci clar totul s-a desfășurat afară.
- Mergeți voi doi în spate iar eu și Celest verificăm curtea din față.
Evelyn si Nate aprobă din cap întorcându-se și mergând în curtea din spate.
Analizez fiecare părticică a curții, dar nu văd absolut nimic.
- Îți place să spionezi? Întreb cu un ton mai ridicat când observ cei doi ochii negrii ce se uită cu interes la noi dintr-un tufiș.
Derek se înoarce spre mine confuz.
- Hai, hai, ieși că nu te mănânc. Continui cu un zâmbet ironic pe față.
Mortul iese din tufiș zâmbindu-ne.
- Mi-e mie să nu te mănânc eu pe tine dulceață. Spune acesta întorcându-mi zâmbetul.
- Ce cauți aici jigodie? Îl întreabă pe un ton calm Derek.
O fii tonul lui calm dar pe dinauntru stiu că fierbe de nervi. Se bagă în fața mea uitându-se cu ură la mort.
- Nimic important, doar vreau să vă enervez. Spune ridicând din umeri și zâmbind larg în continuare.
- HEI! TU, DU-TE DRACU! O aud pe Evelyn strigând din spatele meu.
Mă întorc si o văd cum e ținută de Nate. Ce Dumnezeu se întâmplă?
- Tocmai asta voiam să fac păpusă, vă pup. Spune și dispare.
Cei doi se aproprie de noi.
- Ce naiba se întâmplă? Întreb eu confuză.
- Am vrut să-l bat pe cacatu ala cu ochi, dar cineva... spune întorcându-și privirea spre Nate, nu ma lasat.
- Haideți mai bine să mergem acasă, e deja 4 dimineata și mâine avem din nou treabă. Spune Derek.
- Sunt deacord cu tine, dar nu ne ducem fiecare la casa lui. E periculos. Cel mai bine ar fii să stăm toti la unu dintre noi. Sugerează Nate.
- Da, dar la care? Întreb eu.
- La mine. Am destul spatiu pentru toți și pot pune gărzile să păzească perimetrul casei 24 din 24 de ore. Spune Derek.
- AI GĂRZI?! Întreb eu și Evelyn deodată.
- Eu când ți-am spus la 14 ani că o să am un iubit frumos și plin de bani nu m-am crezut. Șoptesc către aceasta dar destul de tare în cât să aud și băieți. Toți râdem întreptându-ne spre masinile noastre.
- Nu stiu de voi dar eu merg cu masina mea, nu vreau să o las aici. Spune Evelyn.
- Da nici eu. Mergem toți separat și ne întâlnim la Derek acasă.
- Bine, ai grijă! Spune acesta dându-mi un pupic pe frunte și intrând in masină.
Intru si eu în a mea și o pornescă călcând accelerația. Ies din incinta secției și profit de drumul complet liber pentru a-mi satisface cea mai mare dorință a mea. Să conduc cu ce mai mare viteză. Calc mai tare accelerația și fiind linie continuă intru pe cealalta bandă ajungând să depășesc mașinile lui Derek și Nate ce se aflau până acum în fața mea. Chiar daca par o fată finuță și drăguță ador viteza și acțiunea. De mică am visat să ajung unde sunt azi. Cu coada ochiului văd cum masina lui Evelyn este cot la cot cu a mea. Asta îmi spună a provocare. Apăs și mai tare accelerația și o depăsesc din nou, dar nu se lasă mai prejos și mă ajunge iar, de data asta chiar fiind cu 3-4 milimetri mai în fata mea. Continuăm să ne întrecem până ajungem la Derek. Unde dintr-o miscare reusesc să bag mașina în curte și să o și parchez. Mașina lui Evelyn intră imediat după mine și o parchează tot dintr-o miscare lângă a mea. Iese și vine lângă mine.
- Suntem tari ce să mai... Spune râzând și bate palma cu mine.
- Da, nu ca mămâile astea două. Spun uitându-mă la masinile lui Derek si Nate ce intră una după alta în curte. Le parchează si ies uitându-se mirați la noi.
- Ați fost cumva piloți într-o viață anterioară? Întrebă Derek.
- De când conduci tu mai rapid ca mine? Întrebă și Nate către Evelyn râzând.
- De când am luat carnetul. Spune ridicând din umeri râzând și ea.
Un tunet puternic se aude deodată.
- Haideți să mergem în casă va începe ploaia. Spune Derek uitându-se la cer.
- În cazul ăsta eu mai stau. Spun cu zâmbetul pe buze.
- Și eu. Spune verișoara mea.
- Știu că adorați să stați în ploaie dar nu azi. Spune Nate serios
- Exact, Celest, ve-ți răci. Spune Derek.
- Urăsc când vă purtați ca mama. Spune Evelyn bosuflându-se
- Sunteți asa plictisitori. Spun eu mergând spre ușă si deschizând-o, după care îi dau cheile înapoi lui Derek.
Se poate să i le fi luat fără să știe el din sacou pentru că îmi place să stiu că ce e al lui e și al meu, dar el nu a comentat nimic, doar mi-a zâmbit și le-a pus pe o măsuță de la intrare. Normal că nu se putea ca Evelyn de cum intră să de-a iama în frigiderul lui.
- Cât poți mânca femeie? O întreb eu intrând în bucătărie râzând amuzantă.
- Cât poți dormi tu. Răspunde ea cu gura plină.
- 1-0 pentru tine.
Ridic mâinile în aer asemenea unei predări făcând o și pe ea să râdă.
Băieți sunt pe balcon și fumează. Îi pot vedea prin peretele de sticlă ce porneste din living și se termină în bucătărie cum stau si vorbesc câteodată chiar râd. Îmi îndrept înapoi privirea spre Evelyn.
- Știi, nu ne-am mai uitat de mult la un serial împreună, plus că nu prea mi-e somn.
Aceasta își ridică ochii spre mine privindu-mă sugestiv.
- The Walking Dead. Spunem amândouă la unison.
- Pregătesc eu gustarile și sucurile.
- Vezi să nu le mănănci pe toate. Râd eu de ea.
- Ăhă, sigur.
- Mă duc să pun filmul.
Ies din bucătărie mergând în living. Apuc telecomanda și mă așez pe canapea așteptând să se deschidă televizorul. Intru pe netflix și pun serialul, eram undeva pe la sezonul 3 episodul 6. După ce totul e pregătit aștept ca Evelyn să vină cu gustarile.
O văd cum iese cu brațele pline de tot felul de boluri si pungi. Le aruncă pe măsuța din fata canapelei asezându-le.
- Îti vine să crezi ca Rick la omorât pe Shane? Întrebă ea.
- Eu mă asteptam ca Shane să-l omoare pe Rick.
- A încercat.
- Da. Păcat îi faceam ship cu Andrea, acum trec pe Daryl. Chiar dacă e mai urâțel ca Shane are o personalitate mișto.
- Exact! Efecfiv ador cum se comportă.
Amândouă începem să râdem.
- Eu care credeam că nu sunt genul care se uită la seriale romantice. Se aude vocea lui Nate din spatele canapelei.
Eu și Evelyn e întoarcem spre el.
- Romantic?! The Walking Dead? Întrebăm deodată.
- Te rog frumos e imposibil să spui așa ceva despre serialul asta. Spune Evelyn râzând.
- Dacă sfârșitul lumii și zombii sunt romantici atunci eu mă mut de pe Terra. Spun uitându-mă la cei doi.
- Atunci despre ce e? Întrebă Nate
- Zombii. Spunem amândouă.
- Ouuuuuuu...... Spun amăndoi.
- Haideți să vă uitați cu noi. Spune Evelyn.
- Mă duc în camera mea să mă schimb și vin. Spune Derek
- Ba mergi și îți iei haine și apoi te schimbi în baie, în cameră mă schimb eu. Spun ridicăndu-mă și mergând spre scari.
- Cu ce te schimbi? N-ai haine la tine. Spune Evelyn ce se aruncă pe canapea înfăsurându-se într-o păturică pufoasă.
- Nu, da am iubit. Spun făcănd cu ochiu'.
Derek doar râde dându-mi un pupic pe păr.
- Hai. Spune scurt încă zâmbind.
Urcăm și eu ma duc gloț spre dulapul lui. Îmi aleg o pereche de pantaloni și un hanorac. Mă întorc spre el și încep să mă uit la haine.
- Astea cred că sunt mai mari si de cât tine. Spun văzând hainele de patru ori mai mari ca mine. Și nu exagerez.
- De fapt, îmi sunt bune. Spune lundu-și și el niste haine.
Măresc ochii spre el.
- Cred că am ajuns în rai.
- Eu am ajuns din momentul în care te-am întâlnit.
- Awwwwww, știu. Spun uitându-mă cu drag la el. Vai, da proastă ești fată. Habar n-ai să primesti un compilment, daca nu lași narcisismul de o parte o să mori singură cu 100 de pisici și 3000 de moștrii. Mă cert eu.
Derek începe să râdă.
- Ups... am gândit cu voce, nu?
- Puțin. Spune aproprindu-se de mine incă râzând.
Îmi ia fața în palme și se uită amuzat dar oarecum serios la mine.
- Niciodată să nu renunți la ceva ce te reprezinta pentru altcineva, nici măcar pentru mine, ești desteaptă si ai cu ce să te lauzi așa că narcisismul tău e pus unde trebuie. El este unul din miile de motivele pentru care te ador mai mult pe zi ce trece. Spune și mă sărută pe frunte.
Îi dau un pupic pe obraz zâmbindu-i si trec pe lângă el intrând în baie unde încep să mă schimb.
- Parcă eu eram trimis în baie. Se aude vocea lui amuzată de pe partea cealaltă a uși.
- Când femeia face complet contrariul a cea ce a spus tu trebuie să taci și să te adaptezi. Replic eu încercând să fiu serioasă.
Aud cum începe să râdă și zâmbesc continuându-mi îmbrăcatul. Ies într-un final din baie și îl surprind pe Derek deja schimbat așteptându-mă.
- Îți place moda ala-vagabond? Întreb băgându-mi mâinile în buzunarele panatlonilor lăsăndu-mă pe un picior.
- Arăți ca un ursuleț vagabond. Râde el de mine.
- Hei, arăt foarte bine, spun îndrepându-mă spre oglindă, bine cu vreo 30 de kile mai mult, da ce contează. Continui fluturându-mi o mână prin aer.
- Arăți perfect. Spune încă râzând. Hai.
Coborâm la parter unde Evelyn și Nate deja se făcuseră comozi pe canapea. Mă aprorpii de ei aruncându-mă peste spătarul canapelei direct pe ea.
- Ați venit! Credeam că v-a trebui să vin după voi. Spune Nate.
- Hei, să arăți ca un vagabont necesită timp. Spun eu apucând un bol cu floricele și începând să mă îndop.
- Bine, hai să dăm drumul la serial odată că mor de curiozitate să văd ce se întâmplă. Spune Evelyn pornind serialul.
Derek se așează lângă mine și toți patru începem să ne uităm atenți.