Dragoste pe două roți

Capitolul 3. Îl cheamã Alex și e pe jumãtate rus

       -Hei! Frumoaso vãd cã-ți cam place sã te prind în brațe. Zâmbește strălucitor și-mi face cu ochiul. Pãrul lui rãvãșit arãta superb. Simțeam cã-mi iau foc obraji. Oare cât o sã mă mai holbez la el?
-Mulțumesc că nu mi-ai lãsat fica să cadă,acum poți s-o lași sunt eu aici...îi zise mama pe un ton înțepat.

-A fost plăcerea mea.

-Acum poți pleca și despre problema cu care ai venit la mine nu mai avem ce discuta,nu o sã-mi retrag plângerea împotriva ta.

-Mamã! Nu a fost vina lui,a fost vina mea!

-Oh,dulceațã chiar așa a fost ,nu știu ce naiba cãutai pe mijlocul strãzi,bine că nu am avut viteză cãci altfel..

-Scuze..mormãi eu încet rușinatã. Mamã vrei te rog sã te duci să retragi plângerea, te rog? Jur că a fost vina mea ,el nu are nicio vinã.

-Îhmm..mama ne privește pe rând apoi aprobã din cap.

-Asta înseamnã să te las puțin timp aici singurã draga mea.

-O,dar rãmân eu. Tot nu am ce face până îmi vopsesc la loc cei de la service zgârieturile motocicletei mele.

-Mulțumesc încã o datã! zice mama și iese pe ușã.

  Bãiatul se uitã la mine,asta mã face ca la rândul meu sã-l privesc în ochi.

-Hmm,îți place ce vezi,nu? Mã întreabă dintr-o datã.

-Eu..eu..nu am vrut sã mã holbez la tine,scuze!

-Nu-i nimic eu voiam sã te holbezi la mine. Zâmbetul lui era surprinzãtor de sexy. Deci cum te cheamă frumoasă adormitã pe mijlocul șoselei?

Cred cã mă ia la mișto dar are și el dreptatea lui.

-Tess..de fapt Tessa mã numesc.

-Tess, frumos nume . Eu sunt Alex, Alexander Polinscki. Deși nu s-ar pãrea sunt pe jumătate rus.

Abia acum îmi dãdeam seama cã are un anumit accent în voce..un accent rus.

-Rușii nu sunt blonzi cu ochii verzi sau albaștri? îl întreb eu.

-Ți-am zis sunt doar pe jumătate rus,mama este californiancã. Cu ea semăn și ea era bruntetã cu ochii negrii.

-Era?

-Da,a murit acum un an din cauza alcoolului ,era dependentă.

-Oh,îmi pare rău.

-Eh,asta e viața merge înainte! Spune asta zâmbind dar ochii i s-au întunecat mai mult. Probabil discuția aceasta îi aducea durere.

-Deci ești motociclist? Îl întreb eu.

-Da,motociclismul face parte dun viața mea. Vreau sã aflu cât mai multe despre el dar nu apuc sã-l mai întreb nimic telefonul lui începe sã sune.

-Hei,Maya! Da,vin acum. S-a rezolvat,și-au retras plângerea. Trimite-l pe Frank sã vinã sã mã ia cu mașina într-un sfert de orã de la spitalul central. Ok,te pup!

Aud toate astea și simt cum mi se strânge stomacul. Mama avea dreptate se interesa de mine doar ca sã nu depun plângere împotriva lui. "Oare cine este acestã Maya? " gândul acesta se strecurã imediat printre celelalte . Cu siguranțã este iubita lui..îmi zic eu.

-Mama ta se va întoarce într-un sfert de orã secția de poliție este destul de aproape de spital,se va întoarce ãi atunci aș putea pleca.

-Mda..spun eu încet.

-Deci ce fãceai așa târziu pe strãzi?

-Veneam de la o prietenã,am fost s-o ajut că este puțin bolnavã. Probabil eram obosită și am mers pe mijlocul drumului.

-Ah! mi-am adus aminte. Bagă mâna în buzunarul jeanșilor lui,abia acum vedeam cum era îmbrăcat. Jeanși negrii, tricou negru și bocanci cafenii,avea și o jeacã de piele pusă pe spãtarul scaunului care era așezat lângă patul meu. Scoate din buzunar I-podul și cãștile mele. Mi le întinde,când am întins și eu mâna să le iau pielea noastrã a fãcut contact,simțeam mii de furnicături.

-Mersi! Spun eu și-mi trag mâna înapoi.

-Cu plăcere,frumoaso. Era pe jos,l-am luat când te-am ridicat de pe asfalt.

Tacerea se lasă câteva clipe apoi mã întreabă:

-Ești la liceu încă?

-Da,penultimul an.

-Oh, nu eu nu am terminat,din clasa a 10 a nu am mai mers la școală. Am preluat afacerea tatãlui meu.Da,el era rus. Un rus dur,dar un tată bun. El a murit înaintea mamei. Asta a fãcut-o sã se apuce de bãut.

-Ești singur? Nu mai ai pe nimeni?

-Oh,ba da. Maya este sora mea mai micã, cred că este de vârstă cu tine. Are 17 ani.

-Am 17 ani și jumãtate.

-Ești micã față de mine. Eu am 22.Se uită iar în ochii mei apoi îmi studiazã trupul.

Se ridicã se uitã pe geam.

-Frank amicul meu mă așteaptã,trebuie sã apară și mama ta curând.

Încă 5 minute vorbim despre cum e viața de licean apoi apare mama.

-Sper sã te faci bine curând frumoaso! Îmi zice și iese pe ușa.Mã întristez.Mama se așează lângă mine și încearcã sã facã conversație.Îi spun că sunt obosită. Privesc pe geam. Alex e în fața unei mașini negre. Soarele îl face pielea sã străluceascã. Încerc sã nu mã mai gândesc la el și închid ochii să adorm.