Prima dată când ne-am întâlnit, palmele tale erau reci. Acum însă trezesc doar sentimente fierbinți în mine.
Doi actori. Un film de dragoste. Sentimente care nu făceau parte din scenariu. Și secrete vechi.
Ce se întâmplă atunci când te întâlnești c...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
════════════════════════════════════
𝗔𝗷𝗮𝘅 𝗙𝗼𝗿𝗯𝗲𝘀
Nu a mai fost nevoie să aleg cu cine să mă duc sau nu. Când m-am trezit dimineața sâmbătă, am realizat că nu o duceam bine deloc. Ardeam tot. Corpul îmi era slăbit, iar eu nu aveam putere nici măcar să ridic o mână. Mă simțeam oribil. Iar oribil chiar era puțin spus.
Termometru arăta temperatura de aproape 39 de grade.
Și încă nimerise fix în singura zi liberă. Măcar să fi avut o scuză în zi de lucru, dar norocul nu era de partea mea. Sau poate era. Încă nu vorbisem cu Andre că nu mă pot întâlni cu ea, dar acum doar cu o poză la termometru mă rezolvam. I-aș fi trimis și lui Zander una, dar am realizat mult prea repede că nu îi aveam numărul de telefon.
Astfel că am făcut ceva ce nu am mai făcut până acum. I-am cerut Cristinei numărul de telefon al lui Zander. Chiar dacă mă simțeam puțin inconfortabil cu gândul la ce fel de ticălos era față de regizor, cred că a renunțat deja din a umbla cu soția lui ăla. Cel puțin speram.
Andre: ești răcit??!
Eu: cel mai probabil
Andre: vrei să vin la tine? Voi trece pe la farmacie. Sau vrei să te duc la urgențe?
Eu: e okayy, nu mor, am medicamente. Nu e atât de rău pentru a mă duce la spital! Nu veni la mine să nu te îmbolnăvești și tu. Ai filmări deja, nu poți să îți riști sănătatea în așa mod.
Andre: degeaba am filmări:( ahhh sper să te faci bine, nu uita să mănânci:)
Eu: neapărat haha
Iar cu asta conversația noastră se încheie, iar eu mă chinui să mă ridic din pat. Uram perioada asta, când era aproape toamnă. În fiecare an reușeam să mă îmbolnăvesc acum. Poate era tranziția asta dintre căldură și frig, dar nu mi-a plăcut niciodată. Mă simțeam atât de oribil.
Trebuia totuși măcar un duș să fac sau cel puțin să mănânc, chiar dacă până și podeaua se simțea de parcă mergeam pe gheață. Urăsc când sunt bolnav. Și fix în ziua mea liberă.
Îmi torn o ceașcă de ceai, lăsând lichidul fierbinte să îmi curgă pe gât, ridicându-mi din nou telefonul. Măcar va fi o zi relaxantă. Cred că va trebui să îmi comand ceva să mănânc, nu mă simt în puterea necesară de a găti. Dar de duș nu am habar, nu aveam deloc cheful de a muri de frig pe acolo sau de a aluneca din greșeală cât timp sunt încă slab.
