30 minute

34 1 0
                                    

Era destul de intuneric . Un pas , doi , trei spre fereastra . Mi-am turnat o cana plina de ceai si o bucata mare de lamie . Era ploaie , era aer proaspat , dar totusi nu imi ajungea oxigen . M-am intins spre fereastra si am deschis-o cit se poate de tare si tot cu schirtiitul ferestrei au intrat mii de sunete . Vecinii de sus stateau la balcon si vorbeau , niste copii in ograda zburdau si o masina cu greu se pornea . Un sunet iesit din comun mi'a zgiriat urechea . Usa s-a deschis si a intrat mama :

- Mai ai sa stai la fereastra ? Iesi afara si nu mai cauta aer , nu esti in puscarie , nu esti inchisa in casa !

-Iarasi sarcasm...

Obisuiam sa accentuez asta , dar in momentul de fata simplu am vrut sa scap de tema .

- Iesi afara ! O sa te doara capul sa stai toata ziua in fata televizorului .

Am explodat in mine . Stiam ca daca mama s-a inervat si imi zice ceva eu nu am de ales . E gata si eram nevoita . Am luat prima haina pe care am vazut-o si care are gluga desigur . In gluga iti ai propria ta lume , esti umpic mai protejata . M-am imbracat timp de citeva minute si am alergat spre iesire . Inainte ca sa plesnesc din toata puterea usa am strigat ca niciodata " 30 minute , nu mai mult " si fara sa astept un raspuns am iesit afara . Nu m-am apucat sa merg undeva sau sa mai vorbesc , doar m-am asezat pe primul scaun pe care l-am vazut si mi-am indreptat privirea spre usa de la bloc . Mai bine sa ma uit la sfirsitul lumii , dar nu la oameni . M-am uitat la miinele mele si vad ca sunt umede de la lacrimi si deodata am aplecat capul . 30 minute , doar stai linistita 30 minute .

-Ana !

Era o cunoscuta de a mea , o oarecare fosta colega de clasa . Egoista , proasta si copila.

-Buna.

- Ai plins ?

A zis asta cu o mirare sibingrijorare falsa . Stiam ca nu ii pasa si era normal.

- Nu . am zis eu cu ironie. Imi sunt ochii sensibili , si era un val de praf.

-Aaaa... Ok . Cum vacanta.

-Normal .

Dupa reguli ar trebui sa o intreb si eu cum e vacanta ei , dar nu imi pasa de viata ei . Maximul pe care putea sa imi povesteasca e ca e foarte populara si chestii de genu. Incurcata ea a spus ca trebuie sa plece . Am stat 30 minute fix si am intrat in casa ca un fulger . Asteptam sa se intunece ca eu sa fiu iarasi libera .

PustiuUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum