DAR NOI

Capitolul 66

Seara se așternuse, iar Aya plecase acasă, după ce James venise după ea. Davide nu a mai venit la mine, nici măcar nu mi-a dat vreun mesaj. Mă așteptam sincer, să-și ceară scuze, însă nu și-a cerut. 

Mă pun pe canapea, gândindu-mă la faptul că Ethan a întrebat-o pe Aya de mine, și că asta este spus despre mine și Davide. Oare a fost surprins când a spus? Mă simt foarte ciudat că după atâta timp, vorbesc de Ethan cu Aya, și că mă gândesc mai mult decât trebuie la el. Oricum, pentru mine a trecut tot. A trecut deja un an jumătate. Sper doar să fie fericit, și sper ca așa și e.

Dintr-o dată îmi bâzâie telefonul, făcând-mă să trezească. Iau telefonul în mână, pe ecranul telefonului apărând un mesaj lung, expeditorul fiind, spre surprinderea mea, Davide.

* Te rog, iubirea mea, iartă-mă că m-am purtat astăzi ca un porc. Sunt sigur că te-am suprins cu comportamentul meu violent de astăzi, dar crede-mă, nu ești mai surprinsă ca mine. Nu știu ce mă apucase, dar să știi, te iubesc foarte mult, și nu aș da în niciodată. Dacă te-am speriat, chiar îmi pare rău. 

                                                                Te iubesc și sper să mă ierți, Davide. *

* Ce te-a apucat? * Îl întreb eu.

* Nu știu .. Eram nervos de dinainte. * Răspunde imediat la mesaj.

* Nu părea. * .

* Mă ierți? * .

Mă uit pe tavanul camerei, neștiind ce să fac. Chiar ma speriat comportamentul lui, și sunt și în cameră cu Aya și James. Oare ce ar fi făcut dacă suntem doar noi doi? Oare mi-ar fi dat una?

*Deci?* Mai trimite un mesaj.

*Dacă se mai întâmplă încă odată, nu aș mai putea să-ți accept scuzele, cum o să fac acum. Ai noroc că știu că ești un băiat bun. *.

*Promit că nu se mai întamplă.* Mă uit la mesaj, iar apoi arunc telefonul pe jos, oftând greu.

Închid ochii și mă prefac că nu mă gândesc la nimic, dar e clar că în mintea mea e așa cum a fost mereu, doar EL.

"Dormi, Joe, de ce te gândești la el?" Îmi spun.

●●●

"Te iubesc." Îmi spune iar eu mă opresc din mers.

"Mă iubești?! După tot ce mi-ai făcut, mă iubești?!" Țip la el iar acesta se apropie puțin de mine.

"Știi că sunt complicat..".

"Asta nu e o scuză.".

"Știai de la început că sunt complicat.".

"Și?".

"De ce te-ai băgat în asta?".

"De proastă.".

"Joe..." Se apropie mai tare de mine,"Noi doi aparținem unui celuilalt." Își înconjoară mâinile de talia mea.

"Termină.." Încerc să ies din vraja lui.

"Serios! Chiar nu vezi că ești doar a mea? Nu poți fi a altcuiva.".

"Acum sunt a altcuiva." Râde.

"O să fi a altcuiva doar atunci când nu o să te mai gândești la mine.".

"Nu sunt a ta! Pricepe!" Rânjește.

"A cui ești?".

"În momentul de față, sunt doar și doar a lui Davide.".