Maurice Leblanc – Domnisoara cu ochi verzi
Titlul original:
La Demoiselle Aux Yeux Verts 1927
Cuprins
CAPITOLUL I ... Şi englezoaica cu ochii albaştri.........1
CAPITOLUL II - Investigaţii........................................20
CAPITOLUL III - Un sărut în noapte..........................37
CAPITOLUL IV - Spargere la vila B............................62
CAPITOLUL V - Şantajul...........................................78
CAPITOLUL VI - În frunziş........................................96
CAPITOLUL VII - Una din gurile infernului..............122
CAPITOLUL VIII - Manevre şi dispoziţii de luptă......139
CAPITOLUL X - Vorbe care preţuiesc cât nişte acte....185
CAPITOLUL XI - Tocmeală la sânge.........................204
CAPITOLUL XII - Apa care urcă...............................229
CAPITOLUL XIII - În întuneric.................................252
CAPITOLUL XIV - Fântâna tinereţii.........................271
Sumar bibliografic al aventurilor lui Arsène Lupin......285
CAPITOLUL I ... Şi englezoaica cu ochii albaştri
Raoul de Limézy se plimba vesel pe bulevard, ca un bărbat fericit care nu are decât de privit pentru a se bucura de viaţă, de peisajele încântătoare şi de veselia pe care o oferă Parisul în unele zile luminoase de aprilie. De talie mijlocie, avea un trup subţire dar puternic. În dreptul bicepşilor, mânecile hainei erau umflate, pieptul îi era lat şi bombat, mijlocul suplu, şoldurile înguste. Croiala şi culoarea hainelor arăta că era vorba de un bărbat cu gusturi alese care ştie să se îmbrace elegant.
Trecând prin faţa Gimnaziului, avu impresia că un domn care mergea alături urmărea o doamnă, impresie care se transformă imediat în certitudine.
Nimic nu i se părea lui Raoul mai amuzant decât un bărbat urmărind o femeie. Aşa că-l urmări şi el pe domnul care urmărea doamna şi toţi trei, unul în spatele celuilalt, la o distanţă, convenabilă, porniră cu sârg de-a lungul bulevardului zgomotos. 2
Trebuia să ai experienţa baronului de Limézy pentru a ghici că domnul cu pricina urmărea o doamnă, căci domnul făcea uz de cea mai mare discreţie pentru ca doamna să nu observe. Baronul de Limézy grabi pasul ca să-i poată vedea pe cei doi.
Văzut din spate, domnul se distingea printr-o cărare dublă care-i despărţea în două părul negru şi pomădat şi printr-o ţinută elegantă care-i punea în valoare umerii laţi şi talia înaltă. Văzut din faţă, avea o figură agreabilă, împodobită cu o barbă îngrijită, un ten proaspăt şi trandafiriu. Să tot fi avut vreo treizeci şi ceva de ani. Dar părea un tip care-şi dădea prea multă importanţă, avea o puternică notă de vulgaritate, prea multe inele pe degete, iar în gură un portţigaret cu capăt de aur.
Raoul se grăbi să vadă şi femeia. Era înaltă, cu o înfăţişare nobilă, părea o fiinţă hotărâtă şi plină de aplomb, avea picioare frumoase şi glezne delicate. După aspect părea a fi englezoaică. Avea un chip deosebit de frumos, luminat de doi ochi mari albaştri şi de o masă grea de păr blond. Bărbaţii se opreau şi întorceau capul după ea. Dar doamna părea total indiferentă la acest omagiu spontan al lor. 3
