Whitney zâmbi când o privi pe Sherry gata îmbrăcată. Camerista îi făcea câteva retușuri la pieptănătura coafezei. Nicki le aștepta jos pe Sherry și pe Charity Thornton pentru a le conduce la Almack's, unde Sherry avea să-și facă debutul oficial la Londra.
Stephen urma să ajungă mai târziu și toți patru urmau să meargă după aceea la balul familiei Rutherford, unde Whitney, Clayton și ducesa își vor pune în valoare cunoștințele și influența pentru a fi siguri că nu va avea loc nici un incident neplăcut la cel mai important bal de la începutul sezonului.
- Stephen avea dreptate când te-a implorat să nu-ți tai părul.
- De fapt, nu m-a implorat, explică Sherry. Mi-a interzis.
- Mărturisesc că sunt de acord cu el, spuse mama lui Stephen. Ar fi fost o crimă să tai un păr atât de frumos.
Sherry îi zâmbi, fără să mai comenteze asupra subiectului, din politețe, dar mai ales pentru că, de trei zile, de când lordul Westmoreland îi spusese că trebuie să aibă în vedere și alți pretendenți, ajunsese să țină foarte mult la Whitney Westmoreland și la ducesă. Stătuseră constant în compania ei, însoțind-o la plimbări, sau urmărind-o cum dansează cu instructorul, sau povestindu-i întâmplări hazlii despre oameni pe care avea să-i cunoască. Serile cinau cu toții într-o atmosferă intimă.
Cu o zi înainte Whitney îl adusese pe băiețelul său de trei ani, Noel, tocmai când Sherry își făcea lecția de dans în sala de bal a casei contelui. Instructorul era atât de sobru, încât s-ar fi zis că era mai potrivit ca general de armată. Cu Noel în brațe, Whitney stătea lângă ducesă și o privea pe Sheridan încercând să imite părțile de dans, părând că nu mai făcuse asta niciodată. Când se simți stânjenită de ordinele militărești ale instructorului, Whitney se ridică și se oferi să danseze cu instructorul pentru ca Sherry să-i urmărească pașii. Shery schimbă bucuroasă locul cu ea și-I luă pe Noel pe genunchi. Ducesa se decise să le arate ambelor tinere câteva dansuri din vremea ei, iar la sfârșitul ședinței toate trei râdeau în hohote de instructorul indignat că le vedea dansând una cu cealaltă.
Seara, la cina, le povestiră bărbaților despre desfășurarea lecției și despre profesor. Sherry fusese îngrozită de prima cina cu logodnicul ei, dar prezenta ducesei, a lui Whitney și a soțului ei îi mai distrăseseră atenția de la gândurile negre. Bănuia că exact aceasta intenționaseră cu toții când veniră sa cineze cu ei. Planul lor era eficient, pentru ca la sfârșitul primei seri Sherry putea sa stea foarte degajată în prezenta contelui și să-I trateze cu distanță și politețe, dar cu nimic mai mult decât atât. De multe ori avea senzația plăcută că el se simte enervat de atitudinea ei, alteori, când o vedea râzând cu fratele lui, se încrunta și o privea cu săgeți de foc. Uneori Sherry vedea că fratele contelui, Clayon Westmoreland sesiza perfect dispoziția lui Stephen și se amuza pe seama lui. Sherry îl considera pe Clayon drept cel mai fermecător și mai prietenos bărbat din câți cunoscuse ea.
A doua zi dimineață se întâlni cu contele când cobora la micul dejun și-i mărturisi părerea ei. Sperând să-i evite prezenta, venise să mănânce mai devreme și rămase surprinsă când îl văzu că intra în sala de mese, știind că nu era obiceiul lui sa mănânce aici diminețile, ci în sufrageria somptuoasă. La fel de surprinsă fu și când, spunându-i că fratele lui era un bărbat deosebit, contele deveni deodată capricios și sarcastic.
- Mă bucur ca ai întâlnit idealul tău de bărbat. Se ridică apoi de la masă, deși nu terminase micul dejun și se scuza că are de lucru, Iăsând-o pe Sherry singură.
Îl privi cum iese din cameră. Seara trecută, după cina, el se dusese la teatru cu un prieten, iar cu o seară înainte de aceasta revenise foarte târziu, nu se știa de unde; Hodgkin îi spusese că acesta îi era obiceiul: de a se întoarce în fiecare dimineață, foarte devreme.
