Niciodată - Hyunchan

Rămâi cu bine

   Capitolul 6 - Rămâi cu bine

   Câteva bufnituri și voci gălăgioase îl treziră pe Hyunjin din somn. Era destul de târziu. Băiatul se ridică din pat ștergându-se obosit pe la ochi și coborî jos de unde auzea mulțimea de voci.

   - Ce se întâmplă? întrebă acesta când îl văzu pe Chan, mama lui Chan și mama lui în bucătărie.

   - Hyunjin... începu Chan să vorbească, dar se rezumă doar la oferindu-i o îmbrățișare. Îmi pare rău, foarte rău, continuă după o pauză scurtă.

   - De ce, hyung? Ce se întâmplă? mai întrebă odată, dar fără răspuns.

   Mamele plângeau și se îmbrățișau între ele, iar pe parchet, aproape de ușa de la intrare se aflau câteva bagaje, ceea ce îl lămuri pe Hyunjin.

   - Pleci? întrebă băiatul cu o voce șoptită, pe punctul de a plânge.

   - Da, îi răspunse Chan cu lacrimi în ochi, strângându-l mai tare în brațe. Îmi pare rău că nu ți-am spus, Hyunjin.

   - Când te întorci?

   - Dacă mă întorc o voi face peste câțiva ani, probabil.

   - Peste câțiva ani? Hyunjin nu se aștepta la asemenea răspuns. Îmi promiți că vei fi bine și că te întorci întreg?

   - Promit.

   Hyunjin se culcă în noaptea aceea cu lacrimi în ochi, după ce își conduse cel mai bun prieten la aeroport. Se aruncă în pat, dând drumul la încă un șir de lacrimi, udând bucata de material. Îi va fi dor de Chan. Deja îi era dor de el, de fapt. Acțiunile i-au fost întrerupte de soneria cunoscută a telefonului, semn că prietenul lui cel mai bun îi trimise un mesaj.

    Crush-ul meu erai tu. Rămâi cu bine, Hyunjin.