Raiul e locul minunilor , unde totul e perfect și pur . Totul e minunat și la locul lui . E casa mea ... locul care mă umple de energie și care mă face să plutesc sau să zbor .
Să fii înger e un lucru minunat . Poți ghida oamenii și să îi ajuți să vadă și ei minunatul Rai ! Poți să îi ferești de pericole și suferință.
Acum câteva minute am fost judecată . Am făcut lucrul cel mai demn de dispreț . Din cauză că nu am fost lângă el , omul ce trebuia să îl protejez , s-a spânzurat . Trecea printr-o perioadă destul de proastă .
Oricât am încercat să îmi justific dispariția , a fost în zadar . Plecasem de lângă el deoarece un demon era cât pe ce să zdrobească o fetiță, să o corupă. Răspunsul lor , a celor din Judecată a fost direct . Nu eram eu îngerul acelei fetițe . Nici nu au vrut să mă asculte până la final .
Mi-au luat aura și dreptul de a fi înger . Singurul lucru rămas sunt aripile mele , albe ca neaua .
Stau în genunchi si mă uit la porțile mari și strălucitoare . Decepție ... am fost izgonită în Iad .
Nu mă pot duce în acel loc . Țipete , ulrete de agonie . Privirile demonilor fără milă . Un înger izgonit e tot ce așteaptă ei acolo .
Am fost trimisă doar până la porți , pentru a transmite o scrisoare . Porțile negre dintr-un lemn vișiniu. Balamalele strălucitoare și negre . Gratii prin care se vedea toată agonia din interior . Suflete în agonie .
Nu mă pot duce acolo . Nu pot să mă duc în acel lagăr . Nu mă voi duce . Și așa sunt băgată în probleme până în gât . Dar cine mă va mai judeca ? Mă voi întoarce pe Pământ și mă voi ascunde printre oameni . O să încerc să îmi fac o viață nouă.
Va trebui să mă ascund cum pot de demoni . Sunt sigură că nu vor lăsa să le scape un înger izgonit . Ei asta așteaptă .
Mă ridic în picioare și mă mai uit puțin spre porți apoi mă întorc spunând :
-Nu e vina mea , am vrut să fac un lucru bun . Ce e rău în asta ? De ce e rău să fii bun ?
Ajunsă pe Pământ intru rapid într-o baie . Trebuie să îmi fac o înfățișare de fată normală . Mă uit în oglindă și lacrimile îmi brăzdează fața lăsând dâre ude în urma lor .
Trebuie să am o față cât se poate de comună . Un păr lung până la brâu și castaniu . Un corp slăbuț și normal . Câțiva pistrui micuți și o pereche de ochelari .
Din păcate ochii nu îi pot schimba . Ochii îngerilor sunt albastri ca și cerul , gene lungi și aranjate . Demonii își dau seama de un înger dacă este izgonit după ochii și aripi . Ochii unui înger izgonit devin un maro închis , caprui iar penele din aripi devin gri , un gri închis ca și cenușa .
Îmi ascund aripile și îmi iau îmbrăcămintea unei fete normale de 16 ani . O să mă duc la un orfelinat , o să mă trec singură într-un dosar .
Nu vreau să imi schimb numele , e cel mai bun și mai frumos nume . Dar va trebui să renunț la el , nu vreau ca demonii să mă găsească . Numele meu va fi Beka Coon . Un nume simpluț și stilat .
Mă mai uit o dată în oglindă și încerc să mă opresc din plâns . De ce a trebuit să fiu un înger atât de bun ? Dacă nu mă interesa de acea fetiță acum eram un înger .
Dar nu , nu trebuie să regret . Am făcut ce credeam eu că trebuie . Dar vreau înapoi în Rai .
