Intinde-mi mana.
Scoate-ma din acest intuneric.
Libertatea e doar in vis indepartat.
Durerea mi-a patruns pana in maduva parlor.
Primesc stelele in fiecare noapte,
Cerul fiindu-mi totodata martor
La lupta dintre bine si rau,
Care imi distruge fiecare gand, vis, dorinta de pana acum.
Lumina lunii intrand incetisor prin draperia camerei,
La fel de incet precum o lama intr-o piele catifelata si fragila.
Singuratatea aratandu-mi cele mai stranii ganduri,
Afland brusc,
Ca singuratatea e sora cu moartea.
Iar arunci cand ultima farama de nisip se va termina din clepsidra,
Niciodata nu se va mai intoarce.
Clarificadu-mi faptul ca trecutul ramane in trecut.
